Trecutul ultimului Viitor (XVII)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Ciocănitul în uşă se repetă rar, însă nu nervos! Grigore Papugiu nu se grăbeşte să se ridice şi să se ducă să deschidă! Zice: „E Mariţa, nepoata de la cârciumă! Din când în când, ca să vadă ce mai fac, dacă mai respir şi dacă am nevoie de ceva, vine la mine când se crapă de ziuă, înainte de a se duce la muncă! Doar vezi că ne-a prins dimineaţa, da? Nu-i deschid, pentru că are cheie! Dar nu intră fără să bată! Că-i politicoasă! Aşa se cuvine, nu?”...Şi, într-adevăr, crâşmăreasa intră după câteva momente, ne salută pe fiecare, schimbă câteva vorbe familiare cu unchiul, mai întreabă o dată dacă nu cumva dorim să ne târguiască şi să ne aducă de-ale gurii, apoi zice că ne aşteaptă la „Cireşica”, pe la nouă ceasuri, că vine şi maiorul Romică Bălan cu o surpriză! Noi îl ştim pe acest straşnic Soldat apărător al Matriei...(dar şi al Patriei, dacă-i cazul!)...tocmai hăt de când a fost admis la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc, pe locul al nouălea, ca să se facă artilerist! Şi artilerist s-a făcut! Şi acuma, printre Gânduri pacifiste şi printre Candori păstrate cu sfinţenie, găseşte oricând proiectile de uz didactic şi pedagogic şi amiabil pentru propovăduirea şi Apărarea Poeziei, pentru cele mai potrivite momente în care trebuie (musai!) să strigăm şi să scriem „Pe aici nu se trece!”...Nu?

Mariţa se înclină şi pleacă zâmbind! Şi, dacă Grigore a zvârlit toate ceasornicele din casă, noi după ce ne „luăm”? Când va fă să fie timpul de dus la întâlnirea cu maiorul, cum ştim? Dacă ajungem târziu? Parcă ghicindu-mi frământările, fără electroencefaloretroversor, bibicul propune/hotărăşte: „Eu cred că ar fi bine să plecăm chiar de pe acum! Vreau să trecem prin Parcul Libertăţii, să vedem ce mai face hatmanul Mazeppa! De acord, da?”...N-am încotro! Şi plecăm la deal, pe Movilei, încet, ca şi cum ne-am duce pe Front, nu la „Cireşica”! În mers, îl aud pe Grigore! „un câmp de luptă (cu garoafe negre)/ opreşte şi pietrifică soldaţii!.../ războiul ăsta nu e pentru ei,/ acest război e pace pentru alţii!// ei duc în buzunarul de la piept/ garoafe roşii, care or să vină/ cu-n glonte mai deştept şi nimerit/ exact în locul care dă lumină!// ei au fotografii în buzunare,/ lângă adresa mamei de acasă!/ vine un glonte, perforează blând/ (şi rătăcit) iubita lor frumoasă!// sunt un soldat cu arme până-n dinţi,/ cu poze şi statui în buzunare/ şi spun despre o mamă pe pământ/ şi cu garoafe negre la picioare!”//... (Stai să vezi!)

Citit 487 ori Ultima modificare Marți, 14 Martie 2017 16:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.