Criza şi noua taxă au rarefiat piaţa auto gălăţeană
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Criza şi noua taxă au rarefiat piaţa auto gălăţeană
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Vânzătorii şi cumpărătorii de maşini nu mai au entuziasmul de altădată * Greu la deal cu… taxa auto * Preţurile maşinilor de ocazie rămân peste aşteptările potenţialilor cumpărători * Strategii la Primărie: criză - taxe de acces mai mari la târgul de maşini

Lume puţină în talcioc. Puţină nu doar faţă de perioada de dinaintea crizei, când maşinile nu mai încăpeau în târg şi se aliniau şi câte jumătate de kilometru pe stradă. Puţină comparativ inclusiv cu săptămânile precedente. În afară de coada de la bilete, întreţinută de lipsa monedelor pentru indecisul preţ de 1 leu şi 30 de bani, totul e relaxat, ba chiar apatic. Aleile nu gem de maşini, mai sunt suficiente locuri libere pe la extremităţi. Şi nici potenţialii clienţi nu se mai freacă unii de alţi în jurul „exponatelor”.

Vânzătorii nu mai sunt aşa de entuziaşti ca altădată, majoritatea nu se dau jos din maşini, de la căldură, decât dacă începi să le studiezi evident interesat. Toată lumea vorbeşte despre noua taxă auto. Potenţialii cumpărătorii nu sunt siguri că apucă să înscrie maşina pe numele lor până intră în vigoare legea. Vânzătorii încearcă să-i liniştească, legea nu e încă publicată în Monitorul Oficial. Atmosferă nehotărâtă, de aşteptare. Cumpărători dezamăgiţi, se aşteptau la preţuri mult scăzute. Vânzători descumpăniţi, se aşteptau ca acum, pe ultima sută de metri, să scape de maşini fără să iasă în pierdere.

Preţuri ca în vremurile bune

Explicaţia apatiei se vede la coada înşiruirii de dotări, obositoare şi inutilă în multe cazuri. Orice autovehicul ar trebui la vremea asta să aibă aer condiţionat, servodirecţie, airbaguri sau închidere centralizată, nu? Dar preţul afişat pe multe din ele trădează faptul că vânzătorii au rămas cu gândul la entuziasmul de dinaintea crizei.

Câteva exemple de preţuri mult peste aşteptările pieţei: Opel Astra de 1600 cmc, 10 ani vechime (posibil 200 de mii de km la bord aşadar), neînmatriculată, la 3.550 de euro, ajungând astfel la peste 4.000 preţ final. Un Logan MCV din 2007 cu 100 de mii km la bord la numai jumătate din preţul la care se vinde de nou, iar un Peugeot 407 din 2005, cu motor diesel de numai 1,6 litri, la 7.500 de euro, e drept înmatriculat. Ca să nu mai vorbim de un Matiz din 2004 (cu aer condiţionat totuşi), cu 80 de mii de km la bord, la 1.600 de euro fix, în condiţiile în care numai taxa de poluare pe 2012 e peste 1.000 de euro.

Alte exemple de preţuri nerealiste: Dacia Solenza Clima 2004, 68.000 km (doar atât?!), carte de revizii incompletă după 2007, 2.200 de euro, dar şi Skoda Fabia din 2009, 1,4TDI (cea care a bătut recordurile de consum), dar la preţ de 6.000 de euro, în condiţiile în care are 150 de mii km declaraţi. De maşini gen Audi A4, negru şi plin de opţionale, inclusiv piele, fabricat în 2006, motor fiabil şi economic, 1.9 TDI, nu se apropia, în mod ciudat, nici măcar un curios. Motivul: preţ 9.900 de euro.

Amănunte ciudate care fac diferenţa

Un alt aspect care îi alungă pe potenţialii cumpărători este „discontinuitatea” din istoricul maşinii. Pentru un ochi atent, un Opel Astra din 2007 (deci din cele fabricate în Polonia) trebuie să poarte neapărat inscripţia „twinport” (două axe cu came) lângă cea care indică litrajul variantelor pe benzină. În momentul în care aceasta lipseşte, caroseria pare destul de „lăsată”, semn al vechimii, iar nuanţa ei nu face parte din culorile standard de fabrică, apare un semn de întrebare. Lipsesc şi geamurile electrice faţă, CD playerul cu 4 boxe (care erau standard în 2007 la Astra Classic II), iar cartea de identitate nu se află la cumpărător deşi a venit cu maşina s-o vândă, nu doar s-o expună. Semne că s-ar putea să fie vorba de o maşină mult mai veche la care s-au pus „organele interne” (motor, eventual şi cutie) ale uneia „decedate” într-un accident cu daună totală…

Şi mai amuzante sunt poveştile revânzătorilor. Unul încearcă să scape de două Renaulturi Clio Symbol, unul al fiicei (”I-am luat un Touareg şi nu mai are ce face cu asta”), celălalt al cumnatului „care are firmă”. Trecând peste faptul că cine îi ia Touareg copilului la terminarea facultăţii e greu de crezut că îngheaţă în talcioc să vândă ceva, orice ar fi acel „ceva”, şi alte amănunte îl trădează. Cu Clio-ul cumnatului se descurcă perfect în acte, semn că e vorba de o maşină „cinstită”, care a mers 60 de mii de km, iar ca să scape de costurile mari ale primei revizii totale, respectiva firmă vrea să se debaraseze de ea, făcând loc alteia noi. Cea „a fiicei”, însă, îi creează numai probleme, nu reuşeşte să-i găsească cartea de revizii, mai are şi numere de Bucureşti, plus o vânzare, în cartea de identitate, între societate de leasing şi un SRL… Mai degrabă arată a chilipir luat ieftin la o licitaţie, în vederea revânzării, dar „lecţiile” pentru „adormirea” vigilenţei cumpărătorului au fost făcute în grabă…

Oferte realiste, dar tot fără muşterii

Cele câteva maşini cu un preţ rezonabil, reflectând exact ceea ce oferă, atrag niscaiva curioşi, dar niciunul hotărât să şi cumpere. O Tata cu dublă cabină, 57 de mii de km la bord, din 2008, la numai 3.500 de euro, dar cu tracţiune doar pe o osie. Un Renault Megane în 4 uşi, cu portbagaj generos, din 2008, motor pe benzină, dar mic şi economic (1.4 cu 16 supape, de 90 CP), doar 5.500 de euro la un kilometraj sub suta de mii. Un Logan de 1200 cmc, model „full options”, din 2010, sub 60 de mii de km şi numai 5.700 de euro preţ, dar şi unul standard din 2005, cu 37 de mii km documentaţi impecabil în cartea de revizii şi preţ de numai 2.700 de euro.

Niciuna dintre ele nu şi-a găsit un nou proprietar. Vânzătorul Loganului cu kilometraj de „maşină de garaj”, un ţăran dintr-o comună de pe lângă Prut, părea chiar resemnat: „Am avut treabă la un verişor, aici în oraş, şi-am zis să încerc s-o vând (maşina, n.n.), că şi-aşa o folosesc din an în Paşti. Dar se sperie toţi de taxă, că e maşina de dinainte de 2007. Dar nici n-o dau pe degeaba, mai bine o ţin acasă, că nu cere de mâncare”.

Aşadar, firmele care întocmesc acte de vânzare-cumpărare la poarta talciocului au şomat în ultimul weekend. „N-am făcut nici un contract, nici ieri, nici azi (duminică, n.n.). În general facem cam 3-4 acte pe zi, dar acum nimic”, ne-a spus una dintre funcţionare care, înainte de ora 11, deja îşi făcuse ordine în hârtii şi rechizite şi aştepta să se termine programul să plece.

La Primărie n-a venit criza

Singurii aparent mulţumiţi sunt angajaţii Primăriei. Biletele de acces pentru persoane s-au scumpit cu 60 la sută de la debutul crizei, taxa de expunere a crescut şi ea de la 8 la 10 lei per maşină (plus 5 lei noaptea de dinainte, dacă vrei să fii sigur că prinzi loc), iar singura investiţie făcută, în afară de gard, porţi şi casa de bilete, e o toaletă, cu taxă şi aceea.

Criza a venit mai întâi pentru cumpărători. Actuala taxă auto le va subţia şi mai mult portofelele. În curând vor dispărea masiv şi vânzătorii, cel puţin din piaţa fizică. Majoritatea s-au mutat deja pe internet. Pe forumul Galaţi-Brăila sunt peste 300 de anunţuri zilnic la secţiunea auto. Acum trei ani erau doar 40-50 într-o zi. Iar anunţurile sunt gratuite şi pot fi repuse pe prima pagină o dată la 24 de ore, nu săptămânal, cum se ţine târgul organizat de Primărie…

Citit 3503 ori Ultima modificare Marți, 10 Ianuarie 2012 23:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.