* Costurile încălzirii unui apartament cresc exponenţial dacă echilibrarea hidraulică a blocului nu a fost realizată, dacă inventarierea termică nu a fost făcută corect, dacă subsolul nu a fost izolat şi dacă citirea repartitoarelor nu este precisă şi la timp *
După Revelion, când au fost emise primele facturi la încălzire din această iarnă, pentru luna noiembrie, zeci de gălăţeni au sunat la redacţie şi s-au plâns de sumele imense calculate de firmele care se ocupă de repartizarea costurilor căldurii pe fiecare apartament dintr-o asociaţie de proprietari sau de locatari. Dintre reclamanţi, au fost câţiva care ne-au spus că, decât să mai stea în frig doar ca să nu le vină facturi mari la încălzire, ar prefera să renunţe la repartitoare şi să se întoarcă la pauşal - sistemul vechi, în care căldura e „la liber” şi costurile se împart în mod egal la toţi locatarii.
Şi, totuşi, cum de noul sistem - în care consumul de căldură este facturat cu ajutorul repartitoarelor de costuri - funcţionează în alte ţări? I-am cerut o explicaţie inginerului Tudor Rusu. Originar din Piatra Neamţ, el a adus primele repartitoare la Galaţi, la începutul anilor 2000, prin Contor Zenner România, a cărei activitate a fost preluată ulterior de Techem. Între timp, Tudor Rusu a părăsit compania, dar a rămas în domeniul instrumentelor de măsură. „Ar trebui să facem din start o delimitare a furnizorilor. Prima verigă o reprezintă furnizorul de utilităţi (în cazul nostru, Apaterm), care livrează agent termic la limita de proprietate şi facturează după un aparat cantitatea de căldură consumată în bloc. Această cantitate este transmisă apoi societăţilor care au montat repartitoarele de costuri şi care, folosind indicaţiile de pe repartitoare, fac împărţirea facturii primite. La ora actuală, pe piaţa gălăţeană există trei societăţi ce exploatează repartitoare de costuri - Elsaco Brunata, Ista şi Techem - a căror activitate este urmarită îndeaproape de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC)”, a început Tudor Rusu.
„O lucrare reuşită reduce factura cu 30 la sută”
Acesta este cazul ideal, potrivit inginerului. „O lucrare de montare a repartitoarelor reuşită aduce o factură la încălzire cu până la 30 la sută mai mică. Această economie se realizează în cazul folosirii reţetei corecte de montare a repartitoarelor: presetarea robineţilor termostataţi, invetarierea strictă a instalaţiei de încălzire din imobil, realizarea echilibrării hidraulice pe coloane, izolarea termică a subsolului şi montarea repartitorului etalon corect”, a explicat Tudor Rusu.
O greşeală, oricât de mică, făcută chiar şi într-una dintre etapele enumerate mai sus are efecte devastatoare asupra facturilor individuale la încălzire.
Adio, economii! Bun venit, facturi umflate!
„Să analizăm, în ordinea importanţei, principalele cauze care duc la facturi de încălzire mari! Prima este echilibrarea hidraulică. Odată cu contorizarea la nivel de apartament a energiei termice pentru încălzire se impune din punct de vedere legal şi tehnic echilibrarea hidraulică a instalaţiilor interioare. Se admite neefectuarea echilibrării hidraulice în cazul în care nu s-au adus modificări la instalaţiile interioare de încălzire din imobil faţă de proiectul iniţial. Aceasta este obligaţia firmelor care exploatează repartitoarele de costuri (pe cheltuiala beneficiarului, a asociaţiei de proprietari) şi este stipulată în legislaţie.
Ce înseamnă echilibrarea hidraulică? Să zicem că, la un moment dat, toate repartitoarele dintr-un bloc sunt închise. Ei bine, dacă echilibrarea hidraulică este realizată, gigacalorimetrul de la limita de proprietate este atunci pe zero. Dacă ea nu este realizată, el înregistrează agentul termic recirculat în instalaţie ca şi cum ar fi consumat. La ora actuală, nu cunosc să existe proiecte de echilibrare hidraulică finalizate în oraş. Din cauză că ele implică un volum de muncă foarte mare, firmele de repartitoare - care nu fac faţă nici acum, cu montarea şi citirea repartitoarelor - descurajează asociaţiile să ceară echilibrări, cerându-le sume foarte mari pentru aceste operaţiuni”, a explicat inginerul Tudor Rusu.
„A doua cauză care duce la facturi mari o reprezintă realizarea incorectă a inventarierii termice. Această obligaţie a asociaţiei de proprietari este privită prea uşor de personalul asociaţiilor, fapt pentru care în multe cazuri predau inventare făcute «pe genunchi», fără să fi coborât măcar în subsoluri. A treia cauză este neizolarea instalaţiei de încălzire de la subsol, pentru a limita pierderile de căldură, operaţiune care cade în sarcina locatarilor. E ca şi cum am dormi cu becul aprins şi mai apoi nu am vrea să plătim factura pentru că nu am folosit lumina. A patra şi ultima cauză care generează facturi mari este aceea că citirea repartitoarelor nu se face de către personalul firmelor de repartitoare faptic, ci de la uşă sau prin telefon. Eu, unul, cred că personalul care deserveşte repartitoarele de costuri este prea mic pentru volumul de muncă foarte mare. Şi e păcat pentru că, în alte locuri, acest concept tehnic este funcţional”, a spus Tudor Rusu.
„Indexul trebuie citit în fiecare lună!”
Fenomenul citirii „din uşă” a repartitoarelor a fost semnalat şi de Stelian Dragomir, un gălăţean din Asociaţia de Proprietari nr. 119 bis. „Cititorii nici nu intră în casă. Stau la uşă şi aşteaptă să le dăm noi indexul. Asta favorizează furtul de căldură”, s-a plâns Stelian Dragomir.
Tudor Rusu a subliniat, la rândul său, importanţa citirii exacte a repartitoarelor. „Repartitoarele trebuie citite lunar pentru că nu sunt precum apometrele. Nu avem de-a face cu mărimi fizice (cum sunt metrii cubi), pe care le putem regulariza de la o lună la alta, ci cu unităţi ponderate - rezultat al calculului unor coeficienţi care ţin de temperatură, amplasarea camerei, tipul de calorifer, materialul din care acesta este fabricat etc. Ca să facem o analogie, să zicem că avem o remorcă cu boabe de porumb. Îi cunoaştem greutatea, însă alegem să împărţim boabele cu cana. Ştim că dăm zece căni de boabe de porumb, nu şi câte kilograme. Luna viitoare, însă, nu mai împărţim boabele cu cana, ci cu ibricul. Aşadar, lucrând cu unităţi ponderate, nu se poate face o regularizare de la o lună la alta, de aceea este foarte important ca repartitoarele să fie citite corect şi la timp”, a explicat inginerul. „Cred că la ora actuală am reuşit sa montăm GPS pe căruţă. Este funcţional. Căruţa trebuie cizelată pentru a deveni limuzină şi pentru a ne bucura de facilităţile GPS-ului”, a încheiat Tudor Rusu.
Repartitorul a fost inventat în anul 1924
Potrivit datelor culese de inginerul Tudor Rusu, primul repartitor de costuri a fost patentat în anul 1924 de fraţii danezi Clorius. A fost acceptat şi introdus apoi în peste 20 de ţări, între care Germania, Slovenia, Croaţia şi, evident, Danemarca, ce apelează la acest tip de servicii şi astăzi.
