Braga de Galaţi, cea mai tare din ţară!

Braga de Galaţi, cea mai tare din ţară!
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

La concurenţă cu sucurile „moderne”, vechile reţete ale ultimilor bragagii gălăţeni mai rezistă încă pe piaţă * De la nenea Iacu Caragiale la Gheorghiu Dej şi o degustare în centrul istoric al Brăilei * Reţele din carte, nimic fără secretele fabricanţilor turci de altă dată


Cine doreşte să-şi mai aducă aminte de vremurile de altădată - cu zaharicale orientale şi răcoritoare în doniţe la gheaţă - încă mai poate gusta din braga ce făcea furori din bulevardul Domnesc până în ultima mahala din Galaţi. În arşiţa verii era băutura preferată şi de domnii cei cu pretenţii, dar şi de cei care, punând un covrig alături, spuneau „gata, uite s-a făcut şi masa săracului!” Vorba aia cu „Ieftin ca braga!” de aici venea. Drept e că de pe vremea lui nenea Iancu Caragiale, care zice-se nu se abătea prin Galaţi fără să se răcorească în vreun foişor cu o bragă turcească, s-a mai schimbat socoteala.

Afacere de familie

Din breasla bragagiilor de altădată, astăzi au rămas în branşă, la Galaţi, doar nea Gheoghe Zmeu, cu vreo cinci decenii de meserie la activ, şi Gabriel Pauliuc, ce a preluat ştafeta din familie, de la „doamna Vali”. Cei doi sunt parteneri la SC Comalina, iar braga făcută de ei după vechile reţete - braga „Alina” - este, de altfel, înregistrată în mod oficial ca produs tradiţional la Ministerul Agriculturii. Şi pe bună dreptate! „Aşa, pe scurt, braga se face din mălai, făină intermediară, făină de hamei, zahăr şi miere de albine. Reţeta se găseşte în orice carte, dar braga adevărată are secrete care nu sunt în cărţi. Braga, dacă nu o fierbi ca lumea, nu o faci ca lumea, nu-ţi iese, se borşeşte! Că şi aici e muncă, nu-i uşor, iar eu am învăţat meserie de la un evreu, Bal Solomon îl chema, iar el, la rândul lui, a învăţat-o de la fabricanţii turci”, ne-a mărturisit nea Gheorghe Zmeu. Tehnica folosită a rămas şi ea tot aia tradiţională, doar cuva de lemn a fost înlocuită cu una de inox. La asta se adaugă… licenţele, controalele, standardele europene etc.

Braga şi furnalul

Mai aproape de timpurile noastre, braga a cunoscut şi ea din plin „Epoca de Aur”. Se zice că Gheorghiu Dej trimitea avionul la Galaţi să-i aducă bragă, dar greul vânzării se făcea în Combinatul siderurgic. Când ieşea omul de la furnal, o bragă mergea… ca focul! Necazul este că, dacă pe timpuri, braga nu avea altă concurenţă pe piaţă decât în limonada vândută şi ea, la gheaţă, în prăvălii, din anii '90 ochii clienţilor au fost atraşi de sucurile „moderne”, chit că, în opinia bragagiilor, astea nu sunt decât "chimicale". „Asta-i rău, copiii din ziua de azi nu prea mai ştiu ce e aia bragă. Abia acum a mai început lumea să-şi dea seama, de când se vorbeşte mai mult de E-uri, din ce se face cola, de toate chimicalele care sunt în astfel de sucuri. Aşa a început lumea care ţine la un trai sănătos să aprecieze din nou braga! Că, de, braga ţine şi de foame, şi de sete!”, ne zice, la rândul său, Gabriel Pauliuc.

Dacă în urmă cu câteva decenii la laboratorul de bragă din Galaţi se produceau mii de litri pe zi, astăzi se ajunge undeva la 500 - 900 litri pe zi, în funcţie de cum merge vânzarea. Sezonul ţine cam din aprilie până prin octombrie, dar ca să meargă braga nu trebuie să fie nici vreme ploioasă, că nu mai stă lumea la poveşti, dar nici caniculă de să nu mai iasă omul pe stradă. Una peste alta, la cei vreo cinci angajaţi câţi are prăvălia bragagiilor, profitul e cam de 26.000 de lei pe an. „Asta ştim, asta facem! E afacere de familie. Lucrăm eu, soţia, nea Zmeu, pregătim şi generaţia viitoare de nepoţi, dacă or vrea să se ţină de meseria asta”, ne zice Gabriel Pauliuc.

Răcoritoare „piratate”

Când vine vorba de desfacere, bragagii gălăţeni văd şi partea goală a paharului. „Pe timpuri, braga era băutura săracului, acum trebuie să ai câţiva lei în buzunar. Oricât am încercat, cu TVA-ul acesta mărit n-am putut anul acesta să lăsam mai jos de patru lei pe litru la vânzare. Dar pe piaţă - că asta pe undeva ne doare - ajunge să se vândă şi cu opt lei la litru şi chiar mai mult. Le mai zic la unii: mai lăsaţi, fraţilor, din preţ, să vină lumea! Dar noi, vorbim, noi auzim…”, zic cu oarecare năduf bragagii gălăţeni. Acum, lumea vine la laboratorul de bragă, ia marfa în bidoane şi o desface fiecare la taraba sau magazinul lui prin dozatoare cu răcitor. „Înainte se punea braga în nişte bidoane de aluminiu cu canea şi cu gheaţă de jur împrejur. Acum e musai să ai dozator, sunt alte reguli”, ni se explică.

Parcă pentru a se adeveri vorba aia care spune că „nimeni nu-i profet în ţara lui”, cea mai mare vânzare de bragă din ultimii ani nu a fost la Galaţi, ci la Bucureşti. A venit prin toiul unei campanii electorale Florin Călinescu şi a cumpărat vreo 3.000 de litri de bragă, să ajungă la mulţime de popor! Dar, până la Bucureşti, mai statornici muşterii şi-a găsit braga de Galaţi la Crama veche şi zona istorică din Brăila. Că, de, şi vecinii noştri ştiu ce-i aia bragă şi, din câte se vede, uneori o apreciază chiar mai mult decât gălăţenii. Ba unde mai pui că „braga de Galaţi” a ajuns aşa vestită că deja au început unii „s-o pirateze”. „Mi-a zis cineva că a văzut şi tocmai la Braşov „bragă de Galaţi”, chit că acolo nu am vândut la nimeni. Că uite aşa mai intră unii „la negru” şi strică piaţa. Te trezeşti că-ţi vinde unul „borş” de nu-ţi mai trebuie bragă după aia. Şi e păcat! De ce e bun nu mai ştie nimeni, unde mai pui că la noi toţi vin la controale, la taxe, dar pe cei care se ţin de prostii nu-i vede nimeni…”, mai zice domnul Pauliuc. Dar nici el, nici domul Zmeu nu se lasă: „Asta ştim să facem, asta facem câte zile vom avea!” Şi uite aşa încă mai curge la Galaţi braga rece şi îmbietoare ca o poveste dintr-o altă vreme.

Citit 19166 ori Ultima modificare Miercuri, 25 Iulie 2012 00:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.