* Şansele ca afacerile locale să înflorească sunt minime * Locul de muncă, indiferent care ar fi el, rămâne printre cele mai preţioase lucruri din viaţa unui gălăţean
Dacă economia va merge în continuare prost, nici gălăţenii nu prea vor avea unde să muncească. Asta, în condiţiile în care deja multe dintre firmele cunoscute din judeţ se luptă pentru supravieţuire, în insolvenţă, iar piaţa muncii înregistrează deja, cu acte, aproape 19.000 de şomeri. Va dudui sau nu economia locală, în 2014? Fără doar şi poate că nu! Vom avea sau nu locuri de muncă? Depinde şi de noi, dar şi de cât de bine le va merge angajatorilor, care s-ar extinde, ar angaja şi ar produce, dacă ar avea cum.
Cuie şi lanţuri, în insolvenţă, nu poate angaja
În urmă cu ani buni, SC Avans Ucrom SRL plătea în jur de 100.000 lunar către stat, sub formă de dări. Acum e în insolvenţă şi dă mult mai puţin.
Directorul Mihai Ţimpău ne-a spus că ar angaja cu dragă inimă, dacă piaţa i-ar mai cere produsele şi dacă ar avea la ce munci să-şi pună oamenii.
„Unde să-i trimit şi ce să-i pun să facă? Pot să compar situaţia în care ne aflăm acum cu cea în care ne aflam acum cinci ani. Eu produceam atunci între două sute şi trei sute de tone de cuie pe lună, în condiţiile în care competitorii mei produceau o mie de tone în acelaşi interval de timp. Acum, ei s-au închis, iar eu abia dacă mai produc între 20 şi 30 de tone de cuie lunar şi nici pe acestea nu am unde să le vând! Abia reuşim noi, vreo zece oameni câţi mai suntem pe aici, să ne luăm salariile. Nu am cum să angajez. Sigur că vreau să mă dezvolt, dar momentan nu există soluţii” declară managerul Avans Ucrom.
Situaţia este gravă şi la nivel de judeţ, dar şi la nivel naţional, mai ales că nicio autoritate a statului nu se grăbeşte să-i sprijine pe investitori, mai spune omul de afaceri gălăţean.
„Pe vremea lui Ceauşescu, ideologia era greşită, dar economia mergea. Acum, sunt miniştrii care răspund nu de o sută de întreprinderi, ca atunci, ci de una sau două şi, culmea, acestea tot în insolvenţă ajung. Este inacceptabil ce se întâmplă! În ţară, din 450.000 de firme active, 120.000 sunt, la acest moment, în insolvenţă. Accept că vreo 10.000 dintre ele or face evaziune şi au ales insolvenţa să nu mai dea atât de mulţi bani la stat. Nu accept, însă, să fiu băgat în aceiaşi oală cu cei 10.000. Eu am intrat în insolvenţă pentru că aşa cerea situaţia. Acum nu mai plătesc 100.000 de lei, dau numai 7.000 de lei. N-a venit nici un om de stat să mă întrebe ce s-a întâmplat, cum am ajuns aici şi de ce nu mai pot veni cu sumele mari de altă dată, la buget. Suntem de unii singuri, lăsaţi să ne descurcăm după cum bate vântul”, mai spune Mihai Ţimpău.
„Lipsă de forţă de muncă specializată, de 15 ani!”
Într-un oraş mai mic, aşa cum este Tecuciului, teoretic un loc de muncă s-ar găsi şi mai greu decât în Galaţi. Angajatorii spun, însă, că şi atunci când se găsesc posturi vacante, oamenii nu prea au chef de treabă. Aşa că şi aici anul se anunţă sărăcăcios. Detalii ne-a oferit managerul Emil Dicu, fondatorul firmei SC ABC SRL, producătoare de borş. „Cum poate să meargă decât prost. Şi la mine, la fel ca la toţi ceilalţi. Nivelul de trai scade. Totuşi, România nu este o ţară săracă, aşa că nevoia de a munci nu e chiar acută. E drept că munca îl înnobilează pe om, dar cum nici lenea nu-l omoară, mai bine stă degeaba, decât să muncească. Eu mă confrunt cu lipsa forţei de muncă specializată de 15 ani. Ne roade invidia, ne uităm la alţii şi ne pare rău că au mai mult ca noi. Cine te opreşte să ai şi tu? Ori nu te-ai descurcat bine în viaţă, ori te-ai complăcut, ori ai fost leneş… o cauză există, când nu ai. Angajatul e nemulţumit că patronul lui e mai bogat? De ce nu strânge şi el? Toţi oamenii de afaceri care produc acum au plecat de la acelaşi start în capitalism. Eu am muncit. Alţii n-au muncit şi încă nu le place munca. Angajatul trebuie să înţeleagă faptul că, atunci când îşi vinde forţa de muncă, trebuie ca activitatea lui să aducă beneficii firmei. Eu, de banii pe care ţi-i plătesc, îţi şi cer să munceşti. Aşa că, de-a lungul timpului, puţini au fost cei care au venit la mine să-mi ceară să îi angajez”, ne-a spus Emil Dicu.
Stagnare, cu o uşoară creştere, în cel mai bun caz
Managerul Menarom, Vergiliu Vals, apreciază că nu avem nici un motiv să ne aşteptăm la creşteri spectaculoase în cursul acestui an.
„Nu cred că se vor dezvolta proiecte de amploare nici pe plan naţional şi poate cu atât mai puţin în zona noastră. Nici măcar nu cred că ne dorim să-i atragem pe investitori spre noi. În aceste condiţii, putem avea două scenarii. Cel realist, în cadrul căruia ne putem aştepta la o conservare a situaţiei din 2013 şi cel realist-optimist, care ne-ar putea indica o creştere uşoară. În ceea ce priveşte politica de angajări a Menarom, ne concentrăm pe politica adoptată de noi în urmă cu circa doi ani, şi anume pe înlocuirea personalului care pleacă din firmă pe cale naturală. Facem schimbul între generaţii. În privinţa calificării, cel puţin angajaţilor noştii cu studii medii nu le-am cerut niciodată să fie calificaţi într-n grad înalt, ci mai degrabă să aibă disponibilitatea de a învăţa şi a munci”, ne-a declarat directorul Menarom, Vergiliu Vals.
Dacă n-avem şcoală bună, o creăm!
Agenţii economici care au un loc bine definit pe piaţă au ales o cale inedită de a rezolva problema lipsei de calificare a angajaţilor. Colaborează direct cu sistemul de învăţământ şi contribuie astfel activ la educarea posibililor viitori angajaţi, încă din timpul şcolii.
„Am vrut să sprijinim învăţământul mediu tehnic, aşa că ne-am implicat într-un parteneriat cu două colegii gălăţene, anume Colegiul Aurel Vlaicu şi colegiul Paul Dimo. Nu ne-a sprijinit nimeni în acest sens, am dorit noi să o facem, ca să putem schimba ceva. Vorbind de prelucrători prin aşchiere, nici nu avem cum, ca angajatori, să avem pretenţia ca tinerii care vin la interviu să fie bine pregătiţi. În Galaţi, în ultimii 15 ani, nici dacă ai fi vrut să înveţi meseria asta, în cadru organizat, la şcoală, n-ai fi avut unde şi cum. Aşa că ne dorim să fim, pe an ce trece, tot mai implicaţi în această colaborare cu colegiile. Trebuie să facem ceva, în condiţiile în care, pe segmentul absolvenţilor de studii medii, piaţa de muncă a judeţului Galaţi este foarte labilă, iar oferta, extrem de limitată”, ne-a declarat directorul SC Menarom PEC SA, Vergiliu Vals.
Ce înveţi de tânăr face diferenţa!
Cei mai mulţi dintre tinerii aflaţi în căutarea unui job se plâng de faptul că angajatorii le cer experienţă în domeniu şi că, astfel, le retează aripile şi le limitează drastic şansele de a obţine postul pe care şi-l doreau. De cealaltă parte, însă, angajatorii spun că nu atât experienţa este vitală la angajare, pentru tineri, cât cunoştinţele teoretice şi practice acumulate în şcoală şi dorinţa de a învăţa repede, de a se perfecţiona şi de a lucra productiv pentru firmă.
„Mi-au venit absolvenţi de Chimie Alimentară care nu ştiau absolut nimic. Nici nu aveam de unde începe să îi învăţ. Pot califica un angajat, îl pot ajuta, dar nu fac şcoală cu el! Sunt absolvenţi de stagii de masterat care nu-şi mai ţin minte numele lucrărilor de dizertaţie. Nu ştiu ce se întâmplă, de ies de pe băncile şcolii chiar atât de slab pregătiţi. Eu sunt absolvent de CNVA şi vă spun că profesorii nu m-au trecut decât atunci când am ştiut lucrurile pe care nu le-am uitat până astăzi. Şcoala gălăţeană avea totuşi un nume greu”, ne-a declarat directorul SC ABC SRL Tecuci, Emil Dicu.
