* ArcelorMittal Galaţi lucrează "în mod de supravieţuire": şi-a oprit pierderile operaţionale, dar nu reuşeşte să-şi susţină singur investiţiile, nici să obţină profit net * Fără susţinerea la nivel de grup, combinatul gălăţean n-ar mai fi existat * Nostalgia după "anii de glorie" nu ţine loc de productivitate
- Ne apropiem de sfârşitul lui 2014. Cum a fost acest an pentru siderurgia gălăţeană? Care au fost momentele cele mai bune, care au fost cele mai dificile?
- 2014 a fost un an important pentru Combinat. În ansamblul său a fost un an în care am revenit în zona rezultatelor operaţionale pozitive (în a doua jumătate), am finalizat cu succes investiţia de la Furnalul 5 şi am pus bazele unei creşteri de producţie pentru anul viitor şi – sperăm – pe mai departe.
Prima jumătate a anului a avut o producţie mai mică pentru că am oprit Furnalul şi Oţelăria pentru modernizări şi investiţii importante. Cea de-a doua a fost mai bună. Nivelul anual este, însă, foarte asemănător cu ce s-a înregistrat în ultimii cinci ani: circa 1,7 milioane de tone.
Am continuat să ne îmbunătăţim calitatea şi serviciile, ceea ce a condus la recâştigarea unor clienţi şi la atragerea altora noi. Peste 100 dintre aceştia au vizitat Combinatul în noiembrie, în timpul unei zile speciale pentru clienţi, dedicată schimbului de experienţe.
Costurile noastre s-au îmbunătăţit semnificativ, în special cele energetice, mulţumită atât investiţiilor făcute, dar şi unui program special pe care îl derulăm şi care se numeşte „Energize”.
Pe planul securităţii muncii nu a fost un an foarte bun: după ce am avut trei ani la rând fără niciun accident mortal (un record în istoria noastră), în 2014 am avut două asemenea evenimente tragice.
- Una dintre ţintele pe acest an este revenirea „pe plus” în ceea ce priveşte profitul companiei. Va fi atins acest obiectiv?
- Înainte de a vă răspunde, aş vrea să fac unele precizări, pentru a fi bine înţeleşi. Noi vorbim în primul rând despre rezultate operaţionale (EBITDA) şi nu despre rezultatele financiare nete, adică profit financiar sau pierdere financiară.
Din punctul de vedere al rezultatelor operaţionale, sunt bucuros să vă spun că trimestrul al treilea al acestui an a fost unul pozitiv, asemenea trimestrului al patrulea. Aceste rezultate au fost înregistrate după 17 trimestre consecutiv negative şi relevă îmbunătăţirile care au fost aduse.
Totuşi, din cauza primului semestru, continuăm să înregistrăm pierderi operaţionale la nivelul întregului an 2014.
Trebuie spus că rezultatele operaţionale nu includ şi alte cheltuieli, cum ar fi investiţiile sau deprecierea activelor. Acest lucru înseamnă, în primul rând, că nu suntem încă “pe profit”. Este nevoie să generăm un rezultat operaţional îmbunătăţit, astfel încât să ne putem plăti investiţiile noastre.
Ca să simplific răspunsul la întrebarea dumneavoastră: am reuşit să stopăm pierderile operaţionale, dar încă nu putem finanţa singuri investiţiile şi nici nu putem produce un profit net. Acestea sunt obiectivele pentru anii viitori. Pentru atingerea acestui obiectiv, trebuie să continuăm procesul de transformare.
Greul nu a trecut
- Putem, totuşi, vorbi de o salvare a Combinatului?
- Nu, încă nu avem toate elementele care să ne îndreptăţească să afirmăm acest lucru. Am trecut printr-o perioadă extrem de dificilă, avem un trend pozitiv, dar încă suntem în ceea ce noi denumim “mod de supravieţuire”, deoarece încă nu putem raporta profit. Va trebui să continuăm să muncim pentru a putea atinge această ţintă.
Din păcate, putem vedea că în industria românească a oţelului nu toate unităţile au rezistat. Noi am ales să continuăm să producem oţel la Galaţi şi în România, dar trecând prin transformări importante care să ne adapteze la o piaţă schimbată complet faţă de cea de dinainte de criză.
- Dar cum a supravieţuit Combinatul până acum?
- Există trei explicaţii principale. Prima este cea legată de susţinerea importantă pe care am avut-o din partea oamenilor noştri, în această perioadă dificilă. Ei nu au renunţat şi au continuat să îşi îmbunătăţească performanţele.
A doua provine de la resursele financiare semnificative, dar şi cunoştinţele primite de la ArcelorMittal, compania - mamă. Am trecut prin mai mult de patru ani de pierderi operaţionale, adică am avut costuri de producţie mai mari ca veniturile din vânzări. Dacă ne întrebăm cine a finanţat diferenţa, răspunsul este simplu: Grupul ArcelorMittal a acoperit toate aceste pierderi, de zeci de milioane de euro anual. Mai mult, în condiţii de pierderi, ArcelorMittal a “injectat” peste 200 de milioane de euro doar în investiţiile derulate la Galaţi după izbucnirea crizei. Sprijinul a fost vital pentru a putea evita închiderea.
A treia explicaţie se leagă de programele noastre de transformare. Lansate în 2009, imediat după începerea crizei, aceste programe nu au fost simple cuvinte aruncate pe o hârtie, ci sute de proiecte, care au generat progres considerabil în toate sectoarele noastre de activitate, de la fiecare angajat, până la Directorul General. Obiectivul programelor ARC 2012 şi ARC 2015+ a fost clar şi a fost unul de succes: adaptarea Combinatului la noile realităţi economice.
Alte vremuri, alte reguli de piaţă
- Toată lumea îşi aminteşte de „anii de glorie”…
- Da, vremurile de glorie au trecut şi – mai important – nu se vor mai întoarce! În opinia mea, mai degrabă decât să mă uit în trecut cu nostalgie mai bine mă orientez către viitor. Mulţi vorbesc de şase – opt milioane de tone anual, uitând să spună că erau comenzi în cadrul unei economii de tip monopolistic şi unde nu existau nici competiţia şi nici piaţa liberă. Alţii vorbesc de un personal de 30 – 40.000 de oameni, uitând să spună că doar în anul 1990 au fost angajaţi în Combinat 10.000 de oameni, pe o logică economică pe care astăzi nu o înţelegem. Nu putem să evităm realităţile din piaţă. Acest lucru nu îl putem schimba şi va trebui să ne adaptăm.
- Care vor fi reperele combinatului pe 2015 în materie de nivel al producţiei, număr de angajaţi, strategie de piaţă?
- Strategia noastră este bine stabilită şi reprezintă proiecţia pentru Galaţi şi România a strategiei Grupului. Sunt trei elemente importante. Primul este adaptarea a ceea ce noi denumim prin “amprenta industrială”, adică echipamentele cu care vom continua să producem.
Am văzut multă emoţie şi nostalgie în Galaţi ori de câte ori am demolat sau am oprit un echipament. O spunem din nou: am renunţat doar la acele utilaje învechite, ale căror nivel tehnologic era depăşit, reprezentau pericole pentru oameni, pentru siguranţa lor şi pentru mediu. Fierul vechi rezultat din demolări ne-a ajutat să supravieţuim, pentru că nu am mai cumpărat această resursă importantă pentru noi.
Desigur că înţelegem ceea ce simt colegii noştri care poate au petrecut multe momente fericite sau mai puţin fericite muncind pe acele echipamente. Dar noi lăsăm deoparte acele amintiri atunci când ne luptăm pentru salvarea Combinatului. Nostalgia nu ne va ajuta pe drumul greu pe care îl avem de parcurs.
Revenind la strategie şi la adaptarea “amprentei industriale” la noile realităţi, vă pot spune că – în linii mari - această etapă a fost încheiată. Ne este clar acum că viitorul aparţine unui grup modern de maşini de aglomerare (aduse la zi şi din punctul de vedere al mediului), Furnalului nr. 5 (dar şi Furnalului nr. 3 oprit acum din lipsă de comenzi), unei Oţelării pe care ne vom concentra din punctul de vedere al investiţiilor, dar şi pe laminoarele deja existente, de asemenea, în curs de modernizare. Nu vedem modificări majore în sensul reducerii vreunuia din aceste segmente. Investiţiile noastre se vor axa pe oţelărie şi laminoare.
O a doua axă este cea prin care facem eforturi să exploatăm “în plin” echipamentele pe care le avem, să le încărcăm la maximum posibil, pentru a reduce astfel costurile.
Cea de-a treia axă este cea prin care ne vom orienta către nevoile clienţilor şi către felul prin care putem să îi servim mai bine, cu produse mai bune.
- În august s-a obţinut cea mai mare producţie de oţel din ultimii 34 de ani. A fost doar un eveniment singular sau combinatul a revenit la un nivel superior de producţie?
- Într-adevăr, Furnalul 5 a obţinut un rezultat excelent în luna august. Nu a fost un eveniment singular, deoarece în noiembrie am depăşit această performanţă. Acest lucru a fost posibil datorită celor două etape de modernizare ale Furnalului. Practic, Furnalul 5, “inima Combinatului”, este acum unul din cele mai bune furnale ale Grupului din Europa. Ca noutate, recent am implementat un sistem de urmărire “de la distanţă” a proceselor din Furnal, care sunt – acum – supravegheate nu doar de specialiştii noştri, ci şi de experţii Grupului.
Pentru anul 2015 ţintim o creştere importantă de producţie, de la 1,7 la 2 milioane de tone. Este posibil din punct de vedere tehnic cu ajutorul Furnalului 5, după o retehnologizare de succes.
Citeşte şi: Scenariu de groază la ArcelorMittal Galaţi/ Suprataxele riscă să pună lacătul pe Combinat
