Legea obligă: Nota de constatare - pe loc
Ordinul 14/2011 pentru aplicarea Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, art. 41: "La momentul constatării, asigurătorul RCA este obligat să elibereze persoanei prejudiciate o notă de constatare, (...) precum şi lista documentelor necesare a fi depuse de către păgubit pentru finalizarea dosarului de daună şi efectuarea plăţii."
Practică ambiguă. Tergiversarea e mama compromisului
"...dar asiguratorii fac abuzuri: indică ei anumite service-uri agreate, nu dau nota de constatare, tergiversează acceptul câte două-trei săptămâni, păgubitul devine îngrijorat şi dispus la compromisuri - piese dubioase, reparaţii sau chiar cârpeli în loc de înlocuiri...” - Andrei L., consultant independent de daune.
De la accident la faliment. Nu acceptaţi niciodată reparaţia "la sumă fixă"!
Analiza noastră asupra efectelor asigurării de răspundere civilă auto a pornit de la un caz concret. Codrin B. a fost lovit din lateral de o şoferiţă neatentă. "Primul lucru de reţinut este că maşina NU trebuie luată imediat cu platforma, că nu ştii în ce service ajunge şi dacă este unul agreat de asiguratorul vinovatului. Important este să afli mai întâi care este lista service-urilor care lucrează cu asiguratorul vinovatului. Acolo trebuie să-l convoci pe inspectorul de daune. S-ar putea să fie nevoie şi de investigaţii mai amănunţite şi, unde se demontează părţi din maşină la constatare, acolo trebuie să faci şi reparaţiile."
Problema de care s-a lovit Codrin a fost lipsa notei de constatare. Două săptămâni, cât a durat "analiza dosarului" la sediul central al asiguratorului, n-a avut practic nicio hârtie la mână, iar maşina era imobilizată în service. Nu putea face nici măcar o reclamaţie la ASF, pentru că n-avea în baza a ce.
Tras de timp pe nervii păgubitului
Profitând de timpul scurs şi de nervozitatea acumulată în lipsa unui mijloc de deplasare, asiguratorul a jucat pe cartea "sumei fixe" şi a lăsării păgubitului în seama service-ului.
Practic, în loc de o listă de componente cu manopera aferentă, asiguratorul îi pune în vedere reparatorului o sumă fixă în care trebuie să se încadreze. Doamne-fereşte să se mai descopere şi alte componente afectate în afara celor constatate iniţial!...
Aşa se ajunge la compromisuri. De exemplu, piese ieftine, dar dubioase, adesea chiar second-hand, îndreptări/ reparări în loc de înlocuiri etc. Într-un cuvânt - cârpeli.
Presat, păgubitul cade la învoială. Sau se plânge la asigurator, cere reconstatare şi reevaluare, dar asta îl va costa alte săptămâni de aşteptare.
Sfatul brokerului: "Nu încheiaţi o înţelegere amiabilă neasistaţi!"
Nimic mai simplu ca un accident. Neatenţie, factor agravant - seară, ploaie, oboseală - şi, pac!, te-ai ales cu o altă maşină înfiptă-ntr-a ta. Dacă-s doar table îndoite, zici mersi c-a fost doar atât! Chiar şi când se convine reciproc cine este vinovatul, tot nu va fi simplu. Au grijă unii să nu fie.
Prima grijă şi decizie: unde ducem epava
Prima recomandare ar fi să se evite evacuarea imediată a vehiculului avariat direct în primul service. Dacă acela nu va fi cel în care veţi decide să o reparaţi!? În principiu, cel puţin service-ul de marcă n-ar trebui să fie refuzat de asiguratorul vinovatului. Însă pe cine poţi să suni ca să afli, mai ales dacă e seară, weekend sau te afli în altă localitate? Şi de unde ştii că acel service lucrează cu asiguratorul celui vinovat?
Ca să nu mai vorbim de situaţia abuzivă (după cum vom vedea mai departe) în care asiguratorul nu lucrează cu anumite service-uri, fie ele şi acreditate.
Fiindcă există atâtea necunoscute, soluţia ar fi următoarea: maşina să fie dusă undeva unde proprietarul îi poate asigura conservarea în starea rezultată din accident, dar şi paza contra eventualilor "doritori" de piese sau alte bunuri lăsate prin autovehicul. Dacă nu se poate, atunci măcar se alege un service unde asiguratorul vinovatului acceptă să-şi trimită inspectorul de daune. După constatare, chiar şi dacă se va plăti transferul în service-ul dorit, se vor evita costuri mult mai mari şi mai ales nervi, iar costul platformei de transfer se justifică.
Foto Mihai Angheluţă
Brokerul nostru, Claudiu P., are şi câteva sfaturi concrete, în caz de acident, pentru cei care s-au ales cu maşina lovită: "Nu încheiaţi o amiabilă neasistaţi! Preferabil, evident, de agentul vostru de asigurări, nu al vinovatului. Întâlnirea cu inspectorul asiguratorului celui vinovat trebuie stabilită în service-ul care vreţi să vi se repare maşina, nu în cel "agreat" de asiguratorul vinovatului. Chiar şi o aşteptare de câteva zile se justifică, fiindcă apoi nu va mai trebui mutată maşina în service-ul de marcă sau într-unul care este măcar "de încredere". Nota de constatare trebuie primită imediat! În baza ei, se poate face apoi reclamaţie la ASF când se întârzie deschiderea dosarului de daună, se refuză decontarea tuturor reperelor afectate, piesele de origine etc.
Consultant de daune: "Clientul este singur contra tuturor"
Andrei L. este, mai nou, consultant de daune, după ce a încercat să schimbe lucrurile într-o asociaţie pentru apărarea drepturilor păgubiţilor. El propune păgubiţilor din accidente rutiere o soluţie mult mai simplă şi în acelaşi timp tranşantă: "Îi reprezint în faţa asiguratorului. Singurul lor cost este cel al procurii de reprezentare semnate la dosar. În rest, eu am parteneriat cu service-ul. Îl ajut să obţină plata rapidă a pieselor şi manoperei, nu după luni de aşteptare."
În ceea ce priveşte procedurile ce trebuie îndeplinite imediat după accident, consultantul de daune insistă pe un prim amănunt. "Amiabila trebuie să conţină jos, la observaţii, recunoaşterea în clar, sub semnătură, a vinovatului: "Sunt vinovat". Astfel se poate elimina tărăgănarea din partea asiguratorului, inclusiv prin aşa-zisele birouri interne de prevenire a fraudelor."
Calea cea dreaptă, fără cap plecat
De fapt, asiguratorul şi service-ul se complac într-un sistem viciat, susţine consultantul nostru. După constatare, făcută în service autorizat de Registrul Auto Român, păgubitului trebuie să i se înmâneze nota de constatare. "Document pe care 80 la sută din asiguratori nu îl dau pe loc. Am ajuns pe mulţi să-i ameninţ cu plângerea penală, pentru abuz în serviciu."
Cu nota de constatare, păgubitul trebuie să meargă la service, să facă eventual o reconstatare, de pe urma căreia asiguratorul să fie înştiinţat ("nu rugat frumos, implorat", ne precizează Andrei L.) că mai sunt necesare şi alte repere, plus manopera aferentă. De 25 de ani, însă, service-urile s-au complăcut într-o poziţie umilă, cu capul plecat, în faţa asiguratorilor.
Asistat de un consultant de daune, păgubitul are şanse să-şi rezolve paguba şi într-o săptămână sau două. "Eu nu mai aştept până când inspectorul de daune îmi dă acceptul pe deviz. Aşa ceva nu prevede legea. Plus că nu fac compromisuri, înlocuirile se fac doar cu piese originale. Eu doar îl înştiinţez pe asigurator, cum prevede legea, nu mă rog de el..."
CITEŞTE ŞI: "TAXĂ PE VÂRSTĂ" la asigurări/ RULETA românească a RCA-ului
