Câţi BANI vor scoate fermierii din CEREALE, în 2015

Câţi BANI vor scoate fermierii din CEREALE, în 2015
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

* Cerealele au preţ tot mai mic, de doi ani încoace, iar ieftinirea ar putea continua * În acelaşi timp, inputurile se scumpesc, iar parte dintre marii producători din Vest găsesc oportunităţi să facă dumping pe piaţa autohtonă * Asocierea şi majorarea subvenţiilor sunt soluţiile propuse de către marii fermierii gălăţeni  pentru stabilizarea pieţei


Nici ţăranul şi nici marele fermier gălăţean nu vor face avere cultivând cereale în acest an. Cauzele sunt numeroase. Pe de o parte, analiştii pieţelor internaţionale de cereale nu se aşteaptă ca preţul păioaselor şi porumbului să crească, ci dimpotrivă. Input-urile se scumpesc, însă, în medie, cu 10 la sută în fiecare an. Totul se vede în buzunarul fermierului care, apăsat în aceste zile de grija încheierii contractelor futures pentru grâu (urmând ca în martie să le semneze pe cele pentru porumb şi floare), nu prea îşi mai permite să investească în tehnologie şi în creşterea randamentului la hectar, în condiţiile în care deja suntem pe ultimul loc în Europa la acest capitol. Dacă fermierul autohton stă pe harta cultivatorilor de cereale, e pentru că face agricultură extensivă, sunt de părere specialiştii.

Manageri cunoscuţi din agricultura gălăţeană spun că viitorul ar fi altul dacă s-ar forma mari asociaţii de cultivatori, care să aibă putere pe piaţa naţională şi internaţională a cerealelor. Dacă la asta s-ar adăuga şi subvenţionarea mai consistentă din partea statului, altfel ar sta lucrurile. Din păcate, asocierea e greu de făcut şi pare încă un vis pentru mulţi dintre fermierii striviţi de grija câmpului şi a asigurării rulajului de bani în societatea agricolă. Iar bani de la stat cu greu se obţin.

Muncă multă, cu câştig mic

Chiar şi cu minim de investiţie, un hectar de grâu nu se înfiinţează fără 2.200 lei, în vreme ce înfiinţarea unuia de porumb costă cel puţin 2.500 de lei. Cu cât creşte investiţia, cu atât cresc şi şansele la o producţie mai mare şi de mai bună calitate. Totuşi, fermierul dă cu grijă banii pe arătură, obişnuit deja din anii trecuţi să aibă probleme la valorificarea producţiei. Anul trecut, spre exemplu, preţul kilogramului de grâu scăzuse, în iulie, la recoltat, până la 45 de bani, iar cel de boabe de porumb se ieftinise până la 50 de bani. Cu asemenea încasări, fermierul avea nevoie de producţie foarte bună în condiţii de câmp neirigat – cinci tone la hectarul de porumb, spre exemplu – pentru a-şi acoperi cheltuielile de cultivare doar din vânzări şi pentru a spera, deci, că-i rămâne subvenţia pe suprafaţă ca profit sau pentru investiţii în fermă. În cazul în care producţia era de vreo 3,6 tone – cum a fost media, pe judeţ – era nevoie să rupă şi din subvenţie şi să rămână cu prea puţin pentru a spera la performanţă, în anul următor.

Piaţa internaţională a cerealelor e plină de surprize

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) susţin că preţurile cerealelor vor mai scădea, în lume, cel puţin în următorii doi ani. Or, deja, de doi ani încoace, preţul grâului, spre exemplu, a înregistrat scăderi spectaculoase în perioada recoltatului, când vând cei mai mulţi dintre agricultorii gălăţeni. În iulie 2013, la o săptămână de la începutul recoltatului, preţul scăzuse cu 17 la sută. Vara trecută, tot în iulie, preţul a scăzut brusc, la început de recoltat, cu 10 la sută şi a ajuns la 146 de euro/tona în câmp. Acesta a fost, pentru grâu, minim istoric al ultimilor patru ani (2010-2014 – n.r.). Scăderea preţului la cereale nu este, însă, o problemă tipică pieţelor româneşti. Dacă ar fi fost aşa, poate că s-ar fi găsit soluţii de combatere a presiunii pe care traderii o pun asupra fermierilor autohtoni. Din păcate, însă, în momentul în care preţul grâului atingea pragul de jos în România, se prăbuşea şi la bursa de cereale din Paris.

„Asociere, tehnologie unică şi vânzare în comun!”

Managerul SC Agrimat Matca SA, ing. Gavrilă Tuchiluş, este de părere că fermierul gălăţean are puterea de a prospera. Asta, dacă e serios, iar prioritatea lui este să producă mult şi bun şi să se dezvolte calculat, nu să dea ceea ce produce la preţ de speculă. „Înainte de toate, trebuie să fim organizaţi. În toată lumea asta, profesioniştii se asociază. Să spunem că avem şi noi o asociaţie a cultivatorilor de porumb din Galaţi. Ne inventariem capacitatea de producţie. Eu fac cinci tone la hectar, altul obţine altă producţie şi tot aşa. Când avem datele, stabilim unde putem stoca. Ideal ar fi să poate fiecare în silozurile proprii. Unde nu se poate, găsim unităţi specializate, închiriem spaţiu şi stocăm acolo, contra cost. Când am ajuns să deţine, pe asociaţie, între 50.000 de tone şi 200.000 de tone de cereale, să spunem, deja lucrurile s-au schimbat. Te duci cu încredere la negocierea cu multinaţionalele, pentru că ai cantitate. Şi chiar dacă mie mi-a mers prost într-un an, asociaţia din care fac parte poate onora comenzile. Când intră în port vaporul cumpărătorului, asociaţia are cu ce să-l încarce. Evident că se pune aici şi problema calităţii. Să folosim o tehnologie unică, adaptată la particularităţile zonelor în care cultivăm. Să facem toţii cereale de calitate”, spune Gavrilă Tuchiluş.

Este sau nu fezabil, în Galaţi, sistemul după care fac agricultură fermierii din ţările Europei de Vest?

„Putem face şi noi performanţă, în condiţiile în care faci parte dintr-o asociaţie. Dar e musai să plăteşti. Dai cotizaţie, indiferent dacă accesezi sau nu vreun proiect sau dacă irigi sau nu. Un leu pe hectar să plătim constant, la cele peste 250.000 de hectare de teren arabil din judeţ, şi tot ar fi ceva! În schimbul banilor, asociaţia îţi negociază preţuri unice la inputuri. Nu ca acum, fiecare fermier ia inputuri la preţ diferit. Apoi, fiecare membru din asociaţie face ce ştie. Eu cultiv şi recoltez. Alţii se ocupă de transport şi vânzare. Nu mai vinzi în câmp, la preţ de speculă. Aşa, când fermierul mic şi mijlociu trage linie, n-o să mai fie, de fiecare dată, mai sărac ca anul trecut”, spune Gavrilă Tuchiluş.

"Intervenţia guvernamentală e singura soluţie!"

Gheorghe Dediu este unul dintre cei mai cunoscuţi cultivatori de cereale şi plante tehnice din judeţ. Pe terenurile pe care le lucrează, în lunca Brateşului de Nord, se  implementează tehnologie performantă. Totuşi, perspectiva rentabilităţii e tulbure, la acest moment. Motivul: embargoul cu Rusia le-a oferit marilor producători din Vest prilejul să facă dumping în România. 

"Ei au subvenţii de 10 sau 12  ori mai mari decât ale noastre. Produc mai ieftin şi vând mai ieftin decât noi. Ei îşi permit, noi nu. Nu prea lucrez cu contract future. Cineva pierde acolo şi, de multe ori, acela e fermierul. Singura soluţie pe care o avem noi, în condiţiile de piaţă actuale, este să limităm cheltuielile. Dar şi asta trebuie făcut cu măsură, ca să nu fie în detrimentul producţiei. Noi ne-am asociat, aici, în zonă, într-un Grup de Acţiune Locală. E drept că, asociindu-ne, agricultor cu agricultor, putem obţine inputuri la preţ poate mai mic. Dar valorificarea se va face cam la acelaşi preţ ca şi individual. Poate cu un procent mic în favoarea fermierului. Motivul? Fiecare va vrea să-şi facă tehnologia lui. Statul este cel care ar trebui să intervină aici, în sprijinul agricultorului. În ultima vreme, agricultura a cam ţinut economia. Subvenţia asta pe care ei o tot mişcorează ar trebui, de fapt, majorată. Poate nu la nivelul membrelor vechi ale UE, dar oricum la un nivel superior celui de acum. Avem specialişti mai buni ca în străinătate, dar mult mai puţini bani", spune specialistul Gheroghe Dediu. 

Producţie caracteristică agriculturii extensive

La grâu, secară şi triticale, producţia medie la hectar a fost de 3252 de kilograme, adică mai mult decât se aşteptaseră fermierii care îşi înfiinţaseră astfel de culturi pe 58.090 de hectare. Per total, producţia raportată de către Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) la Galaţi a fost de 188.952 de tone. La porumb, s-a produs, în medie, 3.695 de kilograme la hectar. La nivel de judeţ, adică de pe cele 93.974 de hectare pe care s-a intrat la recoltat în toamna trecută, s-au strâns 342.260 tone.

Deşi randamentul culturilor cerealiere a crescut cu 140 la sută din 2007 încoace, rămânem prin statele comunitare codaşe la acest capitol. Într-un top al randamentului culturilor cerealiere la hectar, dintre cele 28 de state membre, România ocupă poziţia 21, cu 3,6 tone la hectare, medie naţională. Mai prost ca noi stau ţări ca: Letonia (3,1 t/ha), Ungaria (2,4 t/ha) şi Cipru (1,49 t/ha). Topul statelor în funcţie de randamentul culturilor cerealiere e condus de: Belgia (9,21 t/ha), Olanda (8,97 t / ha), Irlanda (7,63 t/ha), Danemarca (7,28 t/ha) şi Germania (7,27 t/ha).

Citit 12948 ori Ultima modificare Luni, 23 Februarie 2015 00:13

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.