Când a cumpărat mare parte dintre activele fermei piscicole de la Vlădeşti, Dumitru Ene părea hotărât să redea gloria locului. Declara atunci că nu-şi face griji că va pierde suma plătită, pentru că de probleme s-a mai lovit şi în fermă şi e un om care face treabă bună. Reprezentanţii săi de la acea vreme vorbeau despre un proiect european de 4,8 milioane de euro care era deja scris şi aştepta aprobarea. Sună frumos, ceva cu alge ecologice şi alte lucruri despre care pe la noi nici măcar nu se prea auzise. Din păcate, nimic nu s-a concretizat.
Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) nu i-a concesionat fermierului balta, ci i-a acordat doar un drept de exploatare temporară. Era un pas. Reprezentanţii fermierului spuneau atunci că o concesiune se obţine greu şi că, oricât ar fi încercat, n-au reuşit să o obţină. De fapt, spuneau respectivii, acordarea concesiunii se face de către o comisie prezidată de un secretar de stat. Pe secretar îl confirmă în funcţia de preşedinte al comisiei însuşi ministrul. Aşa că s-a întocmit o comisie, iar ministrul n-ar fi fost de acord cu secretarul de stat numit. S-ar fi propus un alt preşedinte care a fost de asemenea refuzat. Apoi a fost din nou propus primul preşedinte (cel refuzat deja) care a fost acceptat. Dar între timp, balta a trecut de la un minister la altul, aşa că tot progresul a fost inutil, iar procedura trebuia repetată…
Sub administrarea lui Dumitru Ene, parte dintre bazinele bălţi Vlădeşti au fost secate şi cultivate cu cereale, în cadrul unui proces de reîntinerire a exploataţiei piscicole. Sunt culturi pentru care omul de afaceri plăteşte impozite. Şi, chiar dacă mulţi s-ar temut că omul de afaceri va face câmp din baltă an după an, bazinele au început să se reumple cu apă şi s-a trecut la repopularea cu puiet de peşte…
