Dosarul privind posibila atribuire a concesiunii Lacului Brateş se află în lucru, la Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) Bucureşti. Ar fi un pas înainte, după ani buni în care nicio instituţie nu a oferit niciun răspuns cert cu privire la motivele pentru care nu se demarează procedurile premergătoare concesionării luciului de apă. Inginerul Vasile Bocănială, şeful Filialei Regionale Moldova Nord a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) Galaţi ne-a declarat că dosarul este în lucru, la Bucureşti, dar că nu ne poate oferi detalii cu privire la stadiu, de vreme ce procedurile nu se desfăşoară la Galaţi.
Despre micul progres auzise şi inginerul Ionuţ Mihalache, de la Balta Mălina. Tânărul inginer şi tatăl său, inginerul Grigore Mihalache, îşi exprimaseră, încă din 2008, intenţia de a lua în concesiune Brateşul. Până acum, aşa ceva nu s-a întâmplat.
“Am auzit că s-ar fi progresat. Ce s-a întâmplat, de fapt, nu ştim. Noi suntem în continuare interesaţi de Brateş. Ultima solicitare am depus-o în urmă cu câteva luni. Prima, încă din 2008. În continuare aşteptăm o invitaţie, aşteptăm să vedem un caiet de sarcini… Practic, trebuie să se parcurgă toate etapele organizării unei licitaţii. Altceva n-aş putea să vă spun, la acest moment”, ne-a declarat inginerul Ionuţ Mihalache.
În anii trecuţi, cerere de concesionare depusese şi Alfonso Calderone, un investitor italian care cumpărase active, la Brateş. Niciuna dintre sursele noastre nu a putut preciza dacă, între timp, s-au mai depus şi alte solicitări fie din Galaţi, fie din altă parte.
O apă încărcată de istorie
În secolul al XVIII-lea, lacul Brateş se întindea până la Frumuşiţa. După mai multe lucrări, începute în perioada 1927 - 1931, când s-a construit calea ferată Galaţi-Prut (care a separat Brateşul de legătura pe care o avea cu Dunărea) şi până la desecările făcute de comunişti, suprafaţa lacului a scăzut de la 27.000 de hectare la 2.120 de hectare. În anul 1974, spre exemplu, exploataţia de la Brateş raporta o producţie medie de peşte, la hectar, de 1,6 tone. Pe atunci, Brateşul era administrat de Întreprinderea Piscicolă Galaţi, care după 1989 s-a transformat în Pescogal SA, care a ajuns să servească doar intereselor unui grup restrâns de persoane şi a fost adusă la faliment.
De când nu s-a mai concesionat lacul
După 2006, o asociere de cinci oameni de afaceri interesaţi de lacul Brateş, gălăţeni şi bucureşteni - printre care se număra şi inginerul Grigore Mihalache (care administrează balta Mălina, dinspre Şendreni) - a încercat obţinerea concesiunii lacului. Nu era însă o asociere formată doar din oameni de bună credinţă. Se pare că unii dintre ei erau interesaţi doar de un câştig imediat şi nici gând n-au avut să facă vreodată piscicultură! În legătură cu ceea ce s-a întâmplat atunci la Brateş, surse diferite au informaţii diferite. Potrivit unora, concesiunea ar fi urmat să fie vândută unor arabi. Alţii spun însă că aceasta urma să fie folosită pentru a atrage nişte fonduri europene nerambursabile. Oricum ar fi fost, planurile nu le-au mers celor care s-au asociat atunci. Singura concesionare care s-a reuşit a fost cea acordată lui Stelian Rusu (tatăl actualului deţinător al plajei Brateş), în nume propriu. Când Stelian Rusu a decedat, s-a pierdut şi concesiunea. Nu s-a mai atribuit ulterior.
Cu privire la stadiul în care se află acum procedurile privind o eventuală concesionare a lacului Brateş, vom reveni cu amănunte.
