Diavolul stă în excepţii

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

La editorialul meu anterior, "Greu cu asfaltul la deal", un cititor sau o cititoare a comentat, pe www.viata-libera.ro, cerându-ne să-i transmitem primarului ideea sa: să se gândească la contracte de atribuire a refacerii şi întreţinerii străzilor nu la bucată, ci pe un areal şi o perioadă mai lungă de timp. Aşa, firmele vor avea tot interesul să facă treabă bună, fiindcă, în caz contrar, timp de X ani, tot ele vor trebui să repare ce s-a stricat.

Evident, ar fi nevoie de contracte beton, pe care am dubii că departamentul juridic al Primăriei ştie să le întocmească. Nu de alta, dar parcă domnii consilieri aceia pierdeau procese pe bandă rulantă, de a fost nevoie să se angajeze, pe bani grei, case de avocatură. Chestiunea ar fi însă fezabilă, cu îndeplinirea unei condiţii esenţiale: să existe un caiet de sarcini în care să se precizeze cu exactitate normele şi cotele de îndeplinit şi o comisie de recepţie care să le verifice. Ar trebui scris exact acolo ce grosime să aibă asfaltul, ce consistenţă şi compoziţie stratul de dedesubt, cât de mult să fie compactat, la ce înălţime - standard - să fie aşezate bordurile, cum să arate, la centimetru, rampele de urcare pe trotuare, ce fel de ciment să se pună între borduri, în fine, din ce anume să fie bordurile şi ce dimensiuni - tot standard - să aibă ele.

Ce spun acum poate părea redundant, dar, credeţi-mă, observaţiile mele vin dintr-un contact direct şi nemijlocit cu realitatea dureroasă a multiplelor standarde cu care ne-a obişnuit Galaţiul. Avem n feluri de trotuare: cu asfalt, cu beton, cu mozaic, cu dale mici, cu dale mari, cu mozaic peticit cu asfalt, chiar. De regulă, cel de pe stânga străzii nu seamănă cu cel din dreapta, e suficient să te uiţi pe Brăilei.

Ar trebui ca în planul Primăriei de reabilitare a străzilor şi căilor pietonale să se precizeze nu doar termene de execuţie - care, să fim serioşi, oricum nu se respectă - ci şi specificaţii tehnice minuţioase. Nu e un moft, vă asigur. Un inginer constructor  respectabil îmi povestea, nu demult, că asemenea cerinţe există peste tot în lume: echipa cu care lucra, la un moment dat, la refacerea unei străzi din Viena unde există şi linie de tramvai a trebuit să refacă un kilometru de asfalt fiindcă acesta era, în dreptul liniei de tramvai, cu un centimetru mai jos decât în specificaţiile tehnice. Un centimetru.

La noi, pe principiul "lasă că merge şi aşa", îmbinările dintre borduri şi trotuare sunt cum a dat Domnul - vezi strada Oltului, unde apa de ploaie rămâne cu zilele pe trotuar, asfaltul fiind mult mai jos decât bordura. La fel cele dintre rampe şi carosabil, unde nu se respectă aceeaşi înclinaţie confortabilă care să asigure că nu te duci în cap cu căruţul de copil sau dacă eşti în scaun rulant. Ce să mai vorbim despre trotuarul din staţiile de transport în comun, care ar trebui să fie la acelaşi nivel cu al podelei autobuzelor. La noi, excepţia a devenit regulă, iar regula e un haos generalizat. Oleacă de rigoare, domnilor!

Citit 1499 ori Ultima modificare Miercuri, 09 Iulie 2014 14:45

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.