Ioane, tu ai fost om cu bun simţ şi ai făcut mereu ce ai învăţat tu, la tine-n din sat! Nu te-ai luat de piept cu ăştia de pe la instituţii, că nu se ştie se uită vreunul chiorâş şi nu-ţi mai vezi nici amărâta aia de subvenţie sau adeverinţele care-ţi trebuie ca să-ţi faci un hectar de vie şi unul de livadă. Ai gândit cuminte, ca un om cu frica lui Dumnezeu, Ioane, dar ai greşit când ai stat cu căciula-n mână în faţa cui nu merita. Aşa ai ajuns, peste noapte, să te ţină pe la uşi copii de bani gata, cu manichiura făcută, care nu şi-au murdărit niciodată pantofii din piele scumpă, călcând pe arătura ta. Aşa ai ajuns să depinzi de oameni care te conduc pe tine fiindcă partidele lor nu le-au găsit loc prin combinate, barouri, birouri etc..
N-ai prea avut tu vreme să te gândeşti la dintr-astea, Ioane. Ai muncit de-ai răsturnat pământul şi chiar dacă n-ai auzit tu, la şcoala din sat, de Sisif sau de Altas, truda nu ţi-a fost cu nimic mai prejos de a lor. Din noapte în noapte ai stat pe câmpuri ca să dai rost pământului şi să faci exact atâţia bani cât să mai poţi munci şi la anul. Şi când ai avut nevoie de ajutor, tu care ai muncit cât a trebuit şi ai plătit cât ţi s-a cerut, toţi de luat de prost, Ioane, şi te-au trimis la plimbare!
Dacă lucrurile ar fi mers mai bine în ţara asta, puteai să vii la oraş şi să dai mâna ta noduroasă cu ingineri agronomi adevăraţi, veniţi pe funcţii câştigate - fie şi cu sprijin politic – dar plecaţi de lângă tine, de pe câmp, de la munca grea. Dar nu, tu, care la tinereţe călcai apăsat ca un stăpân când treceai pe uliţa mare - cu pălăria pe cap şi cu sapa pe umăr - ai ajuns acum să rămâi în picioare prin birouri, să-ţi frămânţi mâinile şi să le spui „dumneavoastră”, stând cu ochii-n pământ, tuturor beizadelelor, snobilor şi parveniţilor cărora ai putea să le fii, dacă nu bunic, atunci măcar tată.
Te-ai dus şi ai cerut ajutor de la oamenii pe care i-ai votat, când ţi-ai găsit câmpurile prădate de hoţi. Cum tu n-ai furat nici un capăt de aţă, te şi mirai. De ce să furi la drumul mare, când ştii că aşa vei fi prins? Abia când ai văzut că până şi hoţul prins poate rămâne negustor cinstit, ţi-ai dat seama că ţara asta, Ioane, nu e una pentru ţărani bătrâni ca tine. Când omul pe care l-ai votat mandat după mandat ţi-a spus că n-are cum să te ajute, ţi-ai dat seama că ai ales prost şi că acum trebuie să dormi cu ţi-ai aşternut.
Când se ţineau lecţii de absorbţie a fondurile europene, tu unde erai, Ioane? Erai la câmp, prăşeai, recoltai, cărai cu căruţa şi cu tractorul… Iar când ai găsit şi tu vreme să te odihneşti un ceas, deja cuvinte ca „eligibil”, „implementare” şi „managementul proiectului” îţi sunau fals. Şi când ai văzut că tu n-ai luat pe grâu cât ar trebui să-i dai omului care se numeşte „consultant”, ai renunţat de tot la fondurile europene şi tot cu tu şi brazda ta aţi rămas.
Când n-o să mai poţi nici munci, nici îndura umilinţa de a te căciuli pe la uşi, gândeşte-te de două ori înainte să-ţi dai pământul în arendă străinilor cu mâini fine, care n-au atins sapă niciodată. Nu de harnici au venit ei aici să-ţi ia în arendă brazda, pe te miri ce şi mai nimic!
Nu uita, Ioane, chiar dacă eşti bătrân acum, că vorba cântecului, în ţara asta te-ai născut să fii stăpân. Şi dacă tu n-ai reuşit până la bătrâneţe, măcar pe copii să-i înveţi!
