Naşi, cumetri, fini, veri, fii, fiice, mame, nepoţi, taţi - vremuri noi, tot noi. Nu spun nimic nou. Încrengătura rudeniilor din instituţiile statului ce deservesc umilul plătitor de taxe gălăţean este deja arhicunoscută. Începând cu Consiliul Judeţului şi terminând cu minunata instituţie ce se intitulează Poliţia Locală, absolut toate au pe statul de plată persoane cu diverse grade de rudenie. Nu le neg competenţa acestor angajaţi. Sunt convins că, deşi există legături de rudenie, la angajare au primat strict doar competenţele profesionale. Cum altfel am fi putut avea, de pildă, un avocat în fruntea agriculturii, ca să dau un exemplu absolut aleatoriu.
Exemplele ar putea continua la nesfârşit. Culmea este că pe mine, unul, sincer, nu m-ar interesa nici cât negru sub unghie de legăturile de rudenie din minunatele instituţii sus-amintite, dacă am avea parte de respect şi dacă am beneficia din partea autorităţilor de serviciile pe care le plătim. De ce m-ar interesa oare încrengătura care a dus la reparaţia străzilor din oraş, dacă aş circula decent pe ele sau dacă maşina nu mi s-ar scufunda în fiecare parcare? De ce m-ar interesa faptul că Poliţia Locală se ia de nişte adolescenţi ce se dau în leagăn, în condiţiile în care doi metri mai încolo un cefos scuipă seminţe pe jos? Ce mi-ar păsa mie de cine este secretară la Apă-Canal (îmi cer scuze anticipat, exemplul este absolut aleatoriu), dacă aş şti că mi se permite să am un branşament individual, care să nu mă lase fără apă când nu şi-a plătit vecinul întreţinerea.
Aceste legături interesează atât presa cât şi organele de anchetă în momentul în care lucrurile din administraţia locală o iau razna. În momentul în care, din incompetenţă sau cu bună ştiinţă, tu, ca angajat al statului, îi dai fiului tău, care cu greu a absolvit liceul, un post călduţ, din care poate să iasă la pensie. Interesează în momentul în care acel fiu îşi pune semnătura pe un contract, în care eventual sunt implicaţi şi bani europeni, iar acel contract ajunge să verse în buzunarele familiei milioane de euro.
Ar mai fi şi cazul cumetriei prin ricoşeu. Spre exemplu, tu eşti parlamentar, dar nu vrei să te arate lumea cu degetul mai mult decât o face în momentul de faţă. Drept pentru care îi spui primarului din colegiul tău să organizeze un festival. Festivalul este organizat de firma fiului tău, evident pe foarte mulţi bani. Publici sau europeni. Nu contează. Tot în contul familiei se numeşte că ajung.
De un sfert de secol, căci da, atât a trecut de la Revoluţie, România în general şi Galaţiul în special au ajuns un loc al cumetriilor. Un loc în care, dacă nu ai pedigree-ul necesar, poţi să ai şi 30 de doctorate făcute cu simţul răspunderii, la Sorbona sau Harvard, că tot nu vei putea să ajungi acolo unde te recomandă pregătirea.
Doamnelor, domnilor, măi politicienilor! Nimeni nu zice că ale voastre rude sunt tâmpite. Sunt convins că există şi genii printre ele. Dar haideţi măcar să angajăm cu cap. La trei rude angajate, spre exemplu, haideţi să angajăm şi un specialist. Omul ăla v-ar ajuta şi pe voi, v-ar pune lucrurile în ordine şi v-ar crea imaginea de vizionari, dar ar ajuta şi oraşul ăsta nenorocit, care a ajuns să se scufunde în propria-i canalizare. Din păcate, aceasta din urmă nu este o figură de stil...
