Chiar dacă administraţia gălăţeană actuală pare să se „mişte” mai mult, cu proiecte mai curajoase de parcuri moderne, asfaltări corecte, urmând chiar îndreptarea unei străzi prin demolarea câtorva case, başca distracţii în şir vizibile (şi… auzibile!) în aer liber (aşteptate de unii, înjurate de alţii), tot ne lipsesc proiectele cu adevărat mari, poate chiar nebuneşti, gândite pentru perioade lungi de timp! În fond, şi parizienii cereau, acum un veac, demolarea Turnului Eiffel, „oroare arhitectonică” care „n-avea ce căuta” în oraşul lor, iar acum se mândresc că-l au!
Din ´90 încoace se tot vorbeşte, de pildă, de podul peste Dunăre de la Galaţi, prilej de promisiuni electorale şi de râcă pe faţă cu brăilenii, de parcă l-ar fi făcut din chirpici, peste noapte! Nu cred că e important dacă un constructor chinez o să-l facă pe lungul fluviului, pe dedesubt sau ca o telegondolă (cu bani faci orice!), important este, cred, „să merite”! Păi, dacă vă duceţi seara la Dunăre, o să vedeţi că… nu vedeţi pe celălalt mal! Că e la fel de întuneric ca şi pe vremea când acolo se întindea Imperiul Roman sau cel Otoman!
Un oraş dezvoltat pe ambele maluri este cu adevărat oraş, mai ales unul ca al nostru, care era cât pe ce să fie capitală a ţării! Acum, gălăţenii caută locuri spre Vânători ori Tuluceşti, când Zaclăul este atât de aproape, însă… în alt judeţ! Peste Dunăre e întuneric! Doar câteva corturi, mai vezi cai sau oi, până şi restaurantul de la intrarea în satul Brătianu a ajuns depozit de gunoi! Ei bine, mai mulţi primari din judeţul Tulcea spuneau în anii trecuţi că şi-ar uni localităţile cu judeţul nostru, pentru că Spitalul Judeţean, universităţile, marile magazine, distracţiile sunt mai aproape la Galaţi.
Bine, am putea măcar conlucra la nivelul consiliilor judeţene, pentru a dezvolta CEVA şi peste Dunăre! Unde în vremea comuniştilor aveam şi o plajă frecventată, desfiinţată însă de tulceni. Dacă s-ar construi pe malul celălalt un sat de vacanţă? O Lepşă lacustră, poate şi cu zone care să fie inundate, cu căsuţe de lemn, cu o zonă de campare pentru corturi. E loc şi de aeroport, poate… Un loc în care, ca să ajungi în weekend, poţi să iei şi bacul, fie că ai maşină, fie că nu. Deci mai întâi să se creeze oportunitatea, că se face apoi şi podul, reclamat de noua situaţie!
Necazul este că noi nu ştim să construim decât „clasic”! Până şi avioanele le-am face din beton! Vrem ca viitorul să fie din beton armat, când poate fi din plăci izolate, cum de altfel şi fusese într-o vreme un proiect, cu case uşoare care se construiau rapid, pentru cartierul Cantemir. Pentru aceeaşi zonă, regretatul Laurenţiu Ulici ne găsise un proiect canadian ingenios, care ar fi asanat cu uşurinţă zona, prin amenajarea unor lacuri de acumulare sub nivelul existent al solului, unde apa s-ar fi scurs natural; fără să mai stricăm situl antic, cărând pământ de umplutură! Şi acolo se puteau construi cartiere întregi de case de vacanţă, dacă nu se ducea buhul şi nu săreau unii să cumpere pământ, ca să tragă foloase, blocând apoi orice. Aşa cum aud că încearcă unii acum pe traseul Valului lui Traian, aflând că se va amenaja acolo o reconstituire istorică a limesului…
Galaţiul se poate dezvolta pe Dunăre, ne-au spus arhitecţi tineri veniţi din străinătate. Chiar, de ce n-am face platforme pentru târguri, expoziţii, chiar un teatru, pe Dunăre, flotante? N-am păstrat nici măcar bazinele plutitoare la Dunăre! Nu erau din beton…
