Iar zăngănesc cătuşele prin administraţia publică gălăţeană. Clinchetul lor sinistru anunţă noi şi noi dosare penale cu autori bine cunoscuţi şi recunoscuţi, chiar dacă, după noua modă a justiţiei, anchetele se fac „in rem”. Adică fără ca opinia publică să afle numele făptuitorilor căci – deh! – transparenţa e un moft, iar prea multă transparenţă nu mai lasă loc, apoi, de-o negociere, de-o măslină, de-o aripă de maşină.
Dar ce? Corupţia s-a inventat în România? Neah! E pandemie cu rădăcini biblice, căci tot timpul omul a încercat să-şi scurteze căile către orice. Ceea ce ne face pe noi, românii, diferiţi de alţii, este aceea că am reuşit să instituţionalizăm şpaga, traficul de influenţă, şantajul. Le-am dat faţă modernă, schepsis, mercurial, de toate. Performăm. Suntem corporatişti în corupţie. Putem să ne dăm doctoratul în ea.
Uitaţi-vă cum merge treaba pe aici, prin republicuţa Galaţi. Câte posturi de şefi din administraţia publică au mai fost ocupate, în ultima vreme, prin concurs? Aud? Nici dacă am număra în spiritul eternului Pristanda, tot n-am putea aduna cât să fie de măcar degetele de la o singură mână. În rest, numiri interimare pe câţiva ani, pseudo-concursuri la care participă un singur candidat (şi acela cu răspunsurile primite pe e-mail cu două-trei zile înainte). Aşa se face că multe (prea multe) instituţii ale statului (deconcentrate sau doar subordonate autorităţii publice locale) au ajuns să fie „conduse” de cozi de topor cu carnet de partid. Nici măcar directorii de şcoli nu mai numesc prin concurs (deşi legea impune asta), pentru că aşa le e mai comod politrucilor să manevreze lucrurile. Cumplit…
Sunt tot mai puţini profesionişti în sistemul public. Este adevărat, lefurile sunt mizere, iar oamenii de valoare caută (şi găsesc) alternative. Însă nu numai de asta fug profesioniştii de administraţie. Fug mai ales din cauza indivizilor care ajung să-i conducă. Inşi fără scrupule, proptiţi acolo doar pentru că au minţit mai cu spor şi au împărţit, în ziua alegerilor, mai multe găleţi din plastic, mai multe beri, mai multe şepci. Inşi care, odată ajunşi în frunte, ies ca păduchi la înaintare, etalându-şi grotescul, incultura, nesimţirea. Inşi care la prima şedinţă cu noii subordonaţi (care au mai multă carte, dar şi mai multă moralitate decât ei) declamă expresii de genul „Aţi belit-o cu mine!” Şi tot aşa, până la senzaţia de vomă.
Iar zăngănesc cătuşele prin administraţie. Cică până la toamnă vom avea niscaiva surprize penale. Să dea Domnul! Însă arestarea şi (eventual) condamnarea câtorva lipitori din sistem nu extermină neamul lipitorilor. E nevoie de ceva mai mult. De limpezime în faţa urnelor. Iată! Vin, cu paşi repezi, alegerile prezidenţiale. Să nu uitaţi că aici, în teritoriu, fiecare candidat îşi are reprezentanţii şi că e musai să cântăriţi candidatul prin prisma oamenilor lui din teritoriu. Căci de două lucruri trebuie să ţineţi seama. Primul: cine se aseamănă se adună. Al doilea: un candidat care îşi asumă „tinichelele” din plan local (şi ştiţi foarte bine care sunt personajele sinistre din viaţa noastră, a tuturor), este, în fapt, complice la ticăloşiile cozilor de topor.
În rest, să vedem ce mai au de spus domnii procurori. Se-anunţă cod roşu de dosare penale.
P.S.: Dacă vreţi să mă întrebaţi pe cine ar trebui să votaţi, nu vă pot răspunde. În schimb vă pot sugera un lucru: merită mai multă încredere candidaţii care fac repede curăţenie (morală) în structurile politice care-i susţin, de sus şi până jos, până în cel mai neînsemnat cătun. Iar dacă transformă conceptul de curăţenie în cuvânt de ordine, totul devine perfect.
