Poate părea surprinzător, însă ocupaţia cu cel mai mare risc de puşcărie a ajuns, în România, cea de preşedinte al Consiliului Judeţean. Nu mai puţin de 31 dintre cei 41 de şefi de judeţe au probleme cu Justiţia, fiind chemaţi (ca inculpaţi, făptuitori, etc) în unul sau mai multe dosare penale, pentru a da socoteală cu privire la modul cum au gestionat banii publici.
Oricât am încerca să fim de îngăduitori cu această situaţie, trebuie să admitem că este alarmant ca 75,6 la sută dintre şefii de CJ să fie în zona penalului. Chiar dacă statistica poate indica faptul că Justiţia funcţionează eficient în ţara noastră (asta fiind cumva jumătatea plină a paharului), e clar că nu-i în regulă că procentul de oameni cu probleme juridice a ajuns atât de mare. Cifrele sunt cu mult peste media din alte ţări cu sisteme democratice, ceea ce arată că la noi, în România, ceva merge prost.
Evident, clasa politică - cea din care „emană” persoanele alese în demnitatea publică amintită - are o explicaţie perfectă pentru infracţionalitatea în creştere din administraţia publică: răzbunarea adversarilor politici. Dacă am sta să-i ascultăm doar pe politicieni, am putea lesne să concluzionăm că Justiţia românească este complet subordonată grupurilor de interese şi că nu sunt cercetate penal faptele aleşilor, ci se pun în aplicare răfuielile gândite de alde Băsescu, Ponta, Iliescu, Boc, Udrea etc. Asta ca să dau câteva nume „la modă”.
Însă niciun om cu mintea normală nu poate crede un astfel de scenariu, căci Justiţia nu este o cârpă de şters pe jos. Da, există şi în interiorul ei probleme, însă de aici şi până la a afirma că totul este dirijat după cum vor nişte „moguli” e cale lungă, periculoasă şi falsă. Nu mă îndoiesc că „baronii” vor să aibă Justiţia la picioare, însă, din fericire, nu le-a izbutit „schema”.
De fapt, nu procurorii şi judecătorii sunt cheia acestui carusel penal. Răspunsul trebuie căutat în altă parte, nu în sistemul judiciar. Ar trebui să începem cu modul de selecţie a candidaţilor pentru demnităţile publice. Dincolo de argumentele legate de competenţă şi popularitate, mai e ceva de luat în seamă. Aş numi acest aspect RĂSPUNDERE SOLIDARĂ. Respectiv, fiecare şef de partid să răspundă în faţa legii în solidar cu făptuitorul. Căci el, şeful de partid, l-a propus, l-a susţinut, i-a cauţionat ilegalităţile, mizeriile, abuzurile. El de ce nu ar răspunde?
Hotărât lucru, este riscant să fii preşedinte de Consiliu Judeţean în vremurile noastre. Ai şanse de 75,6 la sută să te alegi cu cel puţin un dosar penal şi un risc de 28 la sută să fii anchetat în mai mult de două cauze. Nu se ştie deocamdată care este riscul de condamnare, căci încă nu s-au „copt” toate dosarele în lucru. Pun pariu, însă, că în cam un an vom avea şi o astfel de statistică.
E apăsător să conduci un CJ. Multe ispite, multe intervenţii de sus, multe încrengături de interese, mulţi procurori cu ochii pe tine. Îl compătimesc pe doctorul Nicolae Bacalbaşa, preşedintele CJ Galaţi. Viaţa l-a prins într-un vârtej halucinant, care încearcă să-l tragă la fund. Sper că va reuşi să iasă din asta cu fruntea sus, deşi mă cam îndoiesc. La urma-urmelor, hibernarea administrativă în care s-a afundat preşedintele este, în ochii alegătorilor, cam la fel de păguboasă ca mult hulita corupţie a altora.
