Nu ne doare limba, pardon, nu ne doare gura să susţinem sus şi tare că suntem români ca bradu´, simţitori, oneşti şi harnici, doar că alţii ne tot ponegresc. Mai ales aici, la Galaţi, unde un grup de entuziaşti a deschis acţiunea „de fondare, de constituire, de întemeiere şi de înfiinţare a statului Dacia, democratic şi social”, cu documente notarial parafate, acţiune care a costat 70 de lei. Şi încă nu era redus CAS-ul, că ar fi costat probabil… mai mult, căci aşa se întâmplă la noi când o ducem mai bine - se scumpeşte ieftinirea…
O „nemernicie” - comenta însă marţi, 2 septembrie a.c., public, arheologul Mihalache Brudiu, cel care a întâlnit urme de daci în situl lor. Profesorul spunea chiar că „sluţim istoria”, pretinzând că romanii au învăţat latina de la daci.
Dar, măcar, s-a aprobat reducerea, pentru angajatori, a CAS, fără ca vreun purtător de cuvânt să trebuiască să fie aruncat mai întâi în suliţe, spre a merge la o consultare cu Zeus; pardon, cu Zalmoxis. Locuind în Dacia, nu ştiu dacă voi mai beneficia de efectele legii...
O să avem poate şi Ziua Limbii Dace, la fel de ignorată ca şi Ziua Limbii Române, pe fondul evidenţei că limba, fie ea română sau dacă, „trece prin stomac”. Pentru CAS s-ar fi pus şi steaguri, aşa cum de altfel cere legea (şi nu s-a respectat la Galaţi) pentru Ziua Limbii, lege votată ca să dea bine.
Mă întreba o scriitoare ce se face la Galaţi de Ziua Limbii Române. Desigur, o limbă dacă mai nouă şi în timp coruptă, cum se mai spune, cu latină, puţintel cu alte limbi; coruptă ca şi clasa politică… „O facem acasă” ar fi fost singurul răspuns corect, căci nu se anunţase nici praznic, nici chiolhan, nici defilare.
Dacă ar vota acum Parlamentul vreo altă zi cultural-naţional(ist)ă, n-ar fi niciun câştig electoral pentru dumnealui, limba fiind acum ocupată cu ce se mai găseşte pe ciolanul politic… E uşor să pui sărbători pe care nu ţi le-a cerut nimeni şi apoi să uiţi de ele. Sigur, prin ţară, unii şi-au mai făcut datoria, alţii au respectat ce este de respectat, s-a serbat, s-au organizat spectacole care oricum s-ar fi ţinut şi sub alt generic. La Bucureşti, la Sulina, a fost zi… Ba au depus flori la statuia lui Ştefan chiar preşedintele, premierul şi preşedintele Parlamentului. Dar cei din Republica Moldova. Şi primarul Chişinăului… La noi, şefii mari au spus şi ei aşa, nişte vorbe, şi au trecut la declaraţii interesante, despre CAS, despre Ucraina etc. Declaraţii în limba română, desigur. Dar scurt: erau ocupaţi cu reducerea CAS-ului.
Dar gata, CAS-ul cel scurt s-a aprobat! Trebuie doar să mai ajungă proiectul de lege şi la Camera Deputaţilor, forul decizional (care a mai aprobat-o, de altfel, o dată în iulie, când a fost înapoiată de către preşedintele returnator) şi Cotroceniul nu mai are dreptul s-o mai întoarcă.
Oricum, e de bine, angajatorii vor plăti mai puţin la stat! Nu? Dar cu numai cinci la sută mai puţin la bir abia dacă se vede; probabil că slujbaşii nici nu vor băga de seamă, vor spune bogdaprosti că patronul n-a dat faliment până vor simţi efecte. În schimb, la bugetul de stat, la pensii, s-ar putea să se cunoască urât, conform obiceiului. Trage semnalul de alarmă în tunel, apocaliptic ca de obicei, tot omul de la Cotroceni. Ce-i drept, măsura este dată evident electoral, iar măsurile de recuperare a cheltuielilor se bazează pe „noi o să”. Şi cum, până acum, nu prea am… Ne-om linge pe bot… în limba română?
