După ce s-a perindat pe la mai multe instituţii publice locale, iată că zăngănitul de cătuşe a ajuns şi la uşa Primăriei Galaţi. Nu este, deocamdată, foarte clar care-i ţinta numărul 1 a procurorilor DNA în această speţă, însă e cert de la ce a plecat toată tărăşenia: banii publici plătiţi ilegal către clubul de fotbal „Dunărea” Galaţi.
Povestea este halucinantă. Clubul „Dunărea”, prin preşedintele Auraş Braşoveanu, a cerut Primăriei Galaţi finanţare (sponsorizare) pentru susţinerea echipei de fotbal. Pentru că ştia că nu poate obţine legal aceşti bani – deoarece clubul avea datorii restante la stat – Braşoveanu a falsificat actele (cazierul fiscal), apoi a depus dosarul la Consiliul local. Aici, în complicitate cu o serie de angajaţi ai Primăriei (posibil şi cu complicitatea unor consilieri locali – urmează să ne spună procurorii ce şi cum), care s-au făcut că nu văd că actele sunt măsluite, s-a votat finanţarea clubului. Ilegal, abuziv, din banii plătitorilor de taxe.
Cum-necum, Fiscul a aflat povestea (se pare că un angajat de la serviciul juridic al Prefecturii a formulat prima sesizare), iar de aici au aflat şi procurorii anti-corupţie. Care, în 2012, au deschis un dosar penal împotriva făptuitorilor. Ba chiar „hora” s-a lărgit, căci fostul prefect Bocăneanu a dat aviz de legalitate hotărârii de CL, deşi fusese informat (zic procurorii) că există suspiciuni de fals şi uz de fals în chestiune şi că există un dosar penal în lucru. Mai mult decât atât, plăţile către „Dunărea” au continuat şi în 2013 şi 2014, în ciuda faptului că Primăria ar fi fost notificată de Serviciul de Investigare a Fraudelor că există probleme de legalitate. Uite-aşa s-a ajuns de la un simplu fals în documente la infracţiuni de corupţie complexe, care au dus la re-arestarea lui Bocăneanu. Deocamdată, căci se aude că mai urmează în dosar şi alte arestări, de-a dreptul spectaculoase.
Evident, se pot face numeroase speculaţii pe marginea acestei situaţii. Însă dincolo de alte bănuieli, rămâne impresia şocantă că fărădelegea e la ea acasă în sistemul public. Cazurile locale Bocăneanu, Boldea sau Bunea-Stancu, coroborate cu scandalurile penale naţionale Microsoft sau EADS, conduc spre concluzia că în instituţiile publice aveam de-a face cu o corupţie extinsă, cu caracteristici de metastază. Banul public nu se mai mişcă după cum impune legea. Nu! Pur şi simplu s-a ajuns ca plăţile să fie controlate de grupuri de interese care îşi elimină prin orice mijloace concurenţa (economică şi politică) şi care îşi cresc averile adjudecându-şi contracte publice cu profit astronomic sau (ceilalţi) încasând şpăgile aferente contractelor.
Cazul „Dunărea” este doar un simptom al bolii. Nu este nici pe departe cel mai important incident penal de la Galaţi, căci există fapte şi mai grave, care au produs prejudicii imense, de ordinul zecilor de milioane de euro. Însă, în ciuda mizei oarecum modeste (în jurul a 600.000 de euro), dosarul „Dunărea” este foarte important în înţelegerea mecanismelor după care se ghidează ilegalităţile din sistemul public. Avem de-a face cu un clan de dihori, pus pe căpătuială şi axat pe trafic de influenţă, mită şi şantaj. Rămâne să vedem dacă procurorii vor reuşi să le găsească vizuina şi să-l găbjească pe adevăratul lider al găştii.
