În căutarea antidotului pentru lăcomie

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Pe când zorii capitalismului post-comunist se iveau pe plaiurile Mioriţei, iniţiativa privată era măsurată de poporul român cu un ciudat amestec de invidie şi de dispreţ. Ca urmare, nou-născutul patron autohton a pornit la drum cu traista plină de etichete dintre cele mai jenante: şarlatan, îmbuibat şi chiar obsedat sexual. Drept e că afacerile de succes ale începuturilor s-au bazat, în bună parte, pe o combinaţie originală între visul american şi tradiţiile fanariote. Nu trebuie să uităm, de asemenea, că multe dintre primele mari averi din România  s-au făcut prin procedee obscure, cu conotaţii uneori penale. Desigur, toată stima pentru excepţii!

Însă lucrurile au evoluat. Încet-încet, bişniţarii şi măcelarii, prinşi de şocul din 1989 cu salteaua plină, au fost lăsaţi în urmă de o nouă clasă de afacerişti: privatizatorii. Au urmat devalizări crunte şi îmbogăţiri subite, de se cruceau alde Bill Gates şi Warren Buffett de dibăcia investitorilor carpato-danubiano-pontici. Dar acele vremuri s-au dus, odată cu demolarea tuturor fabricilor, flotelor şi plantaţiilor moştenite de la regimul comunist. Au mai rămas doar procesele penale şi, din când în când, câte-o condamnare (vezi dosarele Voiculescu şi Copos).

Teoretic, s-ar putea crede că acum economia românească e sănătoasă, galbenă de grasă şi devreme acasă. Nimic mai fals. A venit rândul valului trei de mari patroni români: „băieţii deştepţi”. Cei mai toxici dintre toţi. „Caşcavalul” din conturile lor se bazează, în majoritatea cazurilor, pe şpagă, trafic de influenţă şi şantaj. E generaţia licitaţiei trucate, a peşcheşului plătit la nivel instituţional, a spălării de bani fără ruşine.

În acelaşi timp – ce coincidenţă! - toate mătuşile, tamarele, matildele şi soacrele „cui trebuie” au moştenit conturi fabuloase, au economisit  în draci sau au găsit sipetul cu galbeni îngropat sub prag înainte de venirea comuniştilor. Însă şi kilometrul de drum comunal a ajuns să coste cât kilometrul de autostradă, iar betonul pentru trotuarul urban să se factureze la preţ de pardoseală din mahon. Vezi presa! „Economie de piaţă!” , declamă actorii acestui teatru absurd, în timp ce plicurile groase sunt îndesate în buzunarele largi ale celor care manevrează ştampilele.

Culmea e că în tot acest peisaj apocaliptic sunt şi unii care se încăpăţânează să creadă în piaţă liberă şi licitaţie electronică. Înoată contra curentului şi speră că va răsări soarele şi prin conturile lor. Iluzii... Să luăm ca reper modul cum s-a distribuit, anul trecut, finanţarea de minimis pentru firmele private. Înscrierea solicitanţilor a durat cinci minute, niciun aplicant nu a reuşit să completeze formularul electronic în răstimpul minuscul, dar imediat s-a anunţat o listă oficială cu vreo 200 de câştigători, toţi unul şi unul. Evident, tamare, matilde, soacre şi, mai ales, cumetri. Nu vă întrebaţi de ce se întâmplă asta, pentru că deja ştiţi: foamea bolnavă de bani.

„Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor”. Au trecut 2000 de ani de când Sfântul Apostol Pavel a rostit aceste aspre vorbe biblice (Timotei 6,10). Bunicul o zicea mai simplu: „Măi păgânule, nu tăia pomul doar pentru un măr de pe o creangă la care nu ajungi!” Oare când va reuşi omenirea să găsească antidotul pentru „virtutea” numită lăcomie?

Citit 946 ori Ultima modificare Luni, 13 Octombrie 2014 16:47

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.