A pune din nou în discuţie forma noastră de guvernământ, după ce ne-a mai trecut comunismul, ar fi un prilej de a afla cum ne vedem fiecare. Dar aceasta n-ar trebui să fie doar o ocazie de a câştiga nişte voturi, ca un fel de bombonică pe coliva campaniei electorale, manifestare circărească scumpă şi de rău-gust, care duce de obicei la groapă pe toţi cei din convoi, veniţi din compasiune, mai puţin „mortul” care iese din urnă, cu câştig pentru el însuşi.
„Dacă va exista o mişcare publică în acest sens”, se poate face şi referendum, admite premierul, precum oracolul din Delphi, adică difuz. Sigur, în mod normal, cronologic, în Istorie, republica a venit după monarhie, uite, în Spania sunt mişcări, dar nu monarhiste, ci republicane, într-o naţiune în care fraţii s-au sfâşiat în timpul Războiului Civil. Dar cum nouă ne-au confiscat sovieticii monarhia, avem dreptul să discutăm, doar că e ciudat să vorbeşti despre monarhie tocmai la prezidenţiale.
Cum Dumnezeu face cuib berzei chioare, uite că tot dinspre monarhie, însă a altora, pare să vină speranţă. Prinţul Charles, moştenitorul coroanei britanice, cel îndrăgostit într-atât de ţara noastră încât aproape că s-a mutat la noi, în sătucul săsesc Viscri din zona Braşovului, ne protejează fiinţa încă dinainte de revoluţie: ca să apere satele de furia modernismului ceauşist, crease la Londra Fundaţia „Mihai Eminescu Trust”!
După modelul „prinţului străin” care l-a solicitat la domnie pe Carol I, s-a zvonit şi că monarhiştii români l-ar fi rugat să accepte coroana, la o adică. Dar, chiar dacă acest lucru era afirmat acum vreo opt ani şi de un istoric britanic, oficial Palatul Buckingham a negat că s-ar fi discutat. Uite că bunul prieten al României este acum mai aproape de tron ca niciodată, dacă este adevărat că regina Elisabeta a II-a ar suferi de Alzheimer, aşa cum scrie o revistă americană. Vârsta suveranei, care a prins din plin Al Doilea Război Mondial şi Războiul Rece face zvonul plauzibil. Revista pretinde că regina umblă noaptea prin castel şi că uneori nu-şi mai aminteşte nimic.
Mari conducători ai lumii au suferit de aceeaşi boală: având la îndemână valiza cu butonul atomic, Reagan avea şi el Alzheimer, iar Brejnev credea că îl vede pe defunctul Troţki într-un actor de pe scenă. Ei, acum regina Angliei îl confundă cică pe fiul său Charles cu soţul său, prinţul Phillip, ducele de Edinburgh. Tabloidul american „Globe” a titrat chiar: „Regină murind!”. Dacă e adevărat, e o dramă de familie, nu-i nimic amuzant în aşa ceva pentru nimeni, iar în unele cazuri, aşa cum a fost în URSS, aceasta ar putea fi un pericol pentru o mare parte a lumii.
Oricât de rău ar fi pentru casa regală britanică faptul că, regină peste 16 state suverane din lume, Majestatea Sa nu se mai poate guverna singură, ideea că prinţul Charles ar putea deveni regele Charles al II-lea poate însemna mult pentru România! Chiar dacă grijile unei monarhii constituţionale şi bunăstarea celor 16 state de sub sceptru nu-i vor mai lăsa timp pentru vizite în România, sigur nu va uita drumul. Cu mai mult suflet pentru România decât mulţi dintre noi, declara recent în emisiunea „România, te iubesc!”: „Puteţi să profitaţi de ocazie, şi să povestiţi despre frumuseţea, magia şi unicitatea României, despre grupurile diverse de oameni care fac România fascinantă, aşa cum o ştiu eu, extraordinar de diversă”.
