Am oftică pe speculanţii din pieţe!

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

De câte ori nu vi s-a întâmplat să mergeţi la piaţă, să ochiţi o tarabă cu roşii care vi se par mai acătării şi să constataţi, după ce vă toarnă marfa din tas, că ceea ce aţi cumpărat nu seamănă nici pe departe cu cele expuse ca reclamă?! Şi nici să nu îndrăzneşti să pui mâna să alegi vreo pătlăgică ce-ţi face cu ochiul! În cel mai bun caz eşti privit de vânzătorul din faţa ta ca ultimul borfaş, dacă nu cumva ţi se aruncă şi câteva vorbe pe cel mai acru ton posibil. Ofensat, renunţi la cumpărături şi îţi pui ambiţia să găseşti la tarabele din preajmă un precupeţ cinstit şi îndatoritor că-i cumperi marfa, care să se poarte frumos cu tine. Baţi piaţa în lung şi-n lat degeaba, pentru că, în spatele fiecărui cântar, zace acelaşi gen de speculant. Nu ştiu ce aţi făcut dumneavoastră, dar eu, de multe ori, am plecat cu sacoşa goală acasă. Şi mai ştiţi ce? Cred că este singura atitudine care ar putea schimba ceva, dacă am adopta-o cu toţii, în loc să mai cumpărăm marfă proastă de la nişte oameni care-ţi răstoarnă şi oala cu ocări în cap.

Suntem, cred, singura ţară din lume unde vânzătorul nostru este stăpânul nostru şi nu invers. Şi asta pentru că ei au ştiut să fie uniţi în a ne trage pe sfoară. A spus unul că nu ai voie să alegi tu marfa, imediat, parcă printr-un congres ţinut în mare taină, măsura s-a aprobat de toţi cei din jur, fără vreo abatere. Şi aşa ni s-a forţat mâna să cumpărăm ce vor ei, nu ceea ce vrem noi. Să nu credeţi că din spatele tarabei vă vorbeşte omul care a trudit la pământ. Nu. Aceia nu ajung în pieţe, pentru că reţeaua speculanţilor a pus stăpânire şi pe ei. Au „uns” unde trebuie funcţionarii şi autorităţile şi au primit doar ei tarabe, nu şi cei care muncesc cinstit câmpul.

Mi-aduc aminte cum, cu puţin timp în urmă, îmi povestea cineva care încerca să-şi vândă singur marfa în piaţă, la ce presiuni era supus zilnic de speculanţii din jurul lui. Îmi mai aduc aminte cum trecând odată prin Barcea, oamenii stăteau cu legumele la poartă şi le dădeau pe te miri ce, ca ele să ajungă în pieţe cu un preţ de trei ori mai mare. Şi tot acolo am văzut un tânăr care-şi masacra cu motocoasa un întreg câmp de varză. Omul povestea cum cineva care venise să-i ceară pe nimic marfa, avea şi pretenţii să pună căpăţânile în saci, pe care tot el să-i cumpere. Aşa că în loc să vândă, mai venea şi cu bani de acasă. Producătorii din judeţ mi s-au plâns că autorităţile nu-i sprijină în faţa speculanţilor şi că sunt o pradă uşoară.

Însă atât noi, cât şi producătorii, n-ar trebui să uităm că speculanţii au ajuns să aibă atâta putere doar pentru că sunt uniţi, iar noi nu vom reuşi să-i învingem decât cu armele lor. Ce-ar fi dacă o săptămână, două nu s-ar mai duce nimeni în piaţă? Nu sunt un fan al produselor de la supermarket, dar acolo măcar poţi să-ţi pui în sacoşă ce-ţi place şi oricâte pesticide ar avea legumele de import, nimeni nu moare consumându-le pe termen scurt. După această perioadă, cu siguranţă vom găsi în pieţe feţe mai prietenoase. La fel şi producătorii. Degeaba se duc să bată câte unul cu pumnul în poarta autorităţilor. Ia imaginaţi-vă câtă zarvă ar fi, dacă ar bate o sută de pumni!

Citit 1491 ori Ultima modificare Vineri, 17 Octombrie 2014 17:49

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.