"V-aş coase la gură cu sfoară, vreau să vă doară, să ne minţiţi doar din priviri, pentru ultima oară!", cam aşa sună refrenul unui cântec al celor de la Paraziţii. Poate nu sunt în asentimentul masei de alegători, dar parcă s-a ajuns mult prea departe.
În momentul în care vezi eminenţa cenuşie a unui partid aflat la Putere că-şi dă demisia din Parlament pentru o anchetă ce vizează traficul de influenţă şi deciziile Justiţiei, în momentul în care te uiţi pe fluturaşul de salariu şi vezi că Statul câştigă mai mult decât tine din munca pe care o prestezi, când vezi că eşti tratat de sus la un ghişeu de o persoană pe care, paradoxal, tot tu o plăteşti, când vezi că oraşul în care locuieşti varsă sute de mii de euro pentru a consolida vila unui şmecher, când te uiţi pe contractele de achiziţii publice şi vezi că acelaşi stat, la care tu cotizezi din plin, plăteşte zeci de mii de euro pe nişte mături mecanice absolut inutile, când vezi tonul părintesc pe care ţi se vorbeşte în momentul în care demonstrezi negru pe alb că un funcţionar public a furat, parcă versurile celor de la Paraziţii nu îţi mai par chiar atât de violente.
În ultimele zile îmi tot bat la uşă tot felul de dudui, care îmi oferă pixuri şi mă invită la vot. Duduile cu pricina nu sunt reprezentantele unui singur partid, din contră, sunt reprezentantele tuturor partidelor. Nu am nevoie de un amărât de pix pentru a mă duce să dau cu ştampila. Conştientizez faptul că, poate, acest vot ar putea reprezenta cântecul de lebădă al celor ca mine. Al răzvrătiţilor care s-au săturat până peste cap să fie reprezentaţi de aceiaşi şmecheri care ne fură cu zâmbetul pe buze. Pe de altă parte este şi şansa mulţumiţilor de a-şi confirma statutul. Oricum ar fi, trebuie să ne ducem la vot şi să arătăm că ne pasă.
Bătălia acestei campanii electorale va fi pe voturile masei de votanţi care şi-a făcut prostul obicei de a nu se prezenta la urne. Poate acesta este şi motivul pentru care candidaţii fac orice pentru a evita o confruntare directă, o bătălie pe programe, o discuţie reală cu acea parte din Românie care nu se simte reprezentată de această clasă politică.
Promit solemn că îmi voi da votul acelui candidat ce mă va convinge că are puterea de a mă reprezenta atât în faţa marii mase de penali din Parlament, cât şi în faţa Europei care se întrece în abuzuri împotriva celor care au ghinionul de a avea un buletin marcat de tricolor.
Sarabanda prezenţelor pe la DNA mi-a arătat cât se poate de clar, asta dacă mai era nevoie, că ai noştri aleşi nu ne mai reprezintă în niciun fel. Prezenţa la DNA ne arată cam în ce ligă joacă ei. În liga milioanelor de euro. Milioane de euro furate direct din buzunarele noastre. Dacă noi vom continua să nu ne prezentăm la vot, ei îşi vor putea în continuare cumpăra voturile cu nişte găleţi. Şi revenim la începutul editorialului. Votul nostru poate însemna refuzul minciunii.
