"Eu am demonstrat că nu îmi e frică, ştiu ce am făcut, nu am niciun motiv să nu mă prezint cu inima deschisă în faţa procurorilor. DNA nu e sperietoare pentru cei care n-au greşit prea mult", spunea un om cunoscut politic, în urmă cu câteva zile, înainte de a fi arestat preventiv. Cum prejudiciul estimat în dosarul său se ridică la astronomica sumă de 303 milioane de euro (alţii avansează chiar 450 de milioane de euro), mă crucesc şi mă întreb ce înseamnă "prea mult" în accepţiunea politicianului. Am sentimentul că pentru aceşti "tătuci" atotstăpânitori nu există limită. Stau ca nişte tartori în vârful mormanului de corupţie şi se cred de neatins, chiar şi atunci când procurorii DNA au maldăre de dosare prin care probează clar că au furat fără pic de jenă, bazându-se probabil pe o amnistie ce urmează să vină. Cred ei!
Declaraţia cu pricina m-a ajutat să mă decid cum voi vota duminică. Ştiam că trebuie să mă duc la vot, dar până la momentul respectiv nu stabilisem decât pe cine nu voi pune ştampila. Nici la televizor nu prea m-am uitat, pentru că în afară de ghionţi electorali, pomeni, porcăieli şi bălăcăreli, candidaţii nu obişnuiesc să prezinte ceva coerent. Iar de minciunile întinse pe un sfert de veac m-am săturat. În afară de abureli „sustenabile”, n-a venit nimeni cu ceva concret. Dar şi cu asta ne-am obişnuit de atâta timp. Prin urmare, în loc să urmăresc cu sufletul la gură confruntări între candidaţi, veştile cu arestările în ultimele dosare mari, dar şi în altele mai mărunte, mi-au picurat balsam în suflet. Începusem să cred că nimeni şi nimic nu-i va mai opri să ne fure sistematic şi pe toate părţile. Dar, iată că măcar ceva, nu ştiu exact ce (e suspect atâta zel în campania asta electorală, dar îmi place!) a mişcat lucrurile. Şi mi-ar plăcea ca toate acestea să devină o obişnuinţă, până când politicienilor şi afaceriştilor li se va face teribil de frică să mai pună mâna pe banii statului, adică pe banii noştri.
Poate nu ştiaţi, dar pe lângă toate taxele şi impozitele pe care le achitaţi în toate părţile, ca să-şi facă vile şi să aibă ce fura, tot ei primesc, pe tavă, mai bine de jumătate din banii pe care firma unde lucraţi îi plăteşte pentru voi. Adică suma contribuţiilor pe care firma şi angajatul o plătesc este mai mare decât salariul cu care ajungeţi voi, în final, acasă. Prin urmare, voi munciţi ca ei să toace şi mai mulţi bani, alături de clientela politică, nu să-i folosească pentru bunăstarea şi fericirea voastră.
Pentru că m-am săturat ca, după ce suntem jecmăniţi pe faţă, să mai fim şi luaţi în râs, voi merge la vot. Altfel, îşi vor aduce ei oameni la secţii, care vor vota cum li se spune, pentru un mic şi-o bere. Aici au vrut să ne aducă în toţi aceşti 25 de ani, să devenim săraci şi manevrabili. Cu cât vom fi mai mulţi care vom vota pentru răul cel mai mic, cu atât vom reuşi să le ţinem piept celor care pun ştampila la comandă sau pentru că au primit pomană.
Pe cei cărora, ca şi mine, niciunul dintre candidaţi nu le inspiră încredere maximă, îi sfătuiesc să meargă la vot şi să pună ştampila de dragul unei idei. Eu, de exemplu, voi vota în aşa fel încât Justiţia să-şi poată face treaba în continuare.
CITEŞTE ŞI: Să mergem la vot, deci
