Nu ştiu cum mama naibii se face, dar oraşul Galaţi este, de 25 de ani, sub povara unui blestem cumplit, care face ca libertatea şi democraţia să fie, aici, doar simple lozinci şi nu realităţi irefutabile. În fapt, faţă de vremea comunistă nu s-a schimbat în bine mai nimic. Mai mult în rău! Oraşul şi judeţul au fost conduse tot timpul de nişte „tătuci” de inspiraţie siciliană, care au luat puterea de decizie de la comunişti pentru a o pune în slujba unor clanuri. „Grupuri infracţionale organizate” le spune Justiţia, care a cam început să dea cu crucea peste ei. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu?
Trist e că, între timp, oraşul s-a cam dus de râpă. În ultimul sfert de secol a fost prăpăd pe aici. Uitaţi-vă în jur! Nu mai avem pic de industrie… Culmea e că nu e de vină doar administrarea de stat post-comunistă. Nu! Foarte multe ni se trag de aşa-zişii capitalişti, care au pus mâna pe industrie prin tot felul de manevre cu substrat politic, apoi au năruit-o cu bună ştiinţă: producţie vândută la negru, tehnologie performantă tăiată la fier vechi, clădiri valoroase demolate. Ar fi normal ca privatizatorii capitalului de stat, împreună cu beneficiarii acestei uriaşe averi (convertită pe căi negre în bani albi), să fie luaţi la scuturat. Să dea socoteală pentru fiecare leu pe care l-au deturnat. Condamnările din dosarele Dan Voiculescu-ICA şi George Copos-Loteria sunt excelente puncte de plecare.
A fura nu înseamnă capitalism, cum nu este capitalism nici să fii stăpân de sclavi. Vesticii ne arată că economia sănătoasă înseamnă a investi, a produce plus-valoare, a crea locuri de muncă, a contribui la bugetul public, a respecta oamenii şi legea. De aceea prosperă capitalismul tradiţional, din vestul Europei. De aceea ne pleacă oamenii de valoare acolo. De aceea economia României dă înapoi ca racul, iar masa de oameni numită popor devine tot mai săracă, mai umilită, mai lipsită de educaţie şi, nu în ultimul rând, mai lipsită de valoare. Valorile pleacă de aici. Fug ca dracul de tămâie!
Avem, la Galaţi, cel mai mare şomaj din România. Avem cea mai spectaculoasă prăbuşire economică. Avem ce merităm, căci noi toţi, deopotrivă, am tolerat asta. Am acceptat ca tătucii să ţină frâiele. Am votat cu cei care au dat cea mai bună mită electorală. Am apărat mafia politică. Iar acum, când justiţia a început să-i strângă cu uşa pe tătuci, ne facem că nu pricepem că ăia sunt ticăloşii din cauza cărora ne merge prost. Ba chiar încercăm să le căutăm scuze, că – uite! – sunt şi ei oameni şi au greşit. Sau că sunt victimele unui complot politic. Zău?
Nu pot încheia acest editorial fără a vorbi despre cei care, acum, încearcă să ocupe vidul de tătuci creat de dosarele penale. Căci –da! – fotoliile de mahări politico-mafioţi aflate (procurorii anticorupţie ştiu de ce) în curs de eliberare sunt râvnite deja de alţi indivizi. Inşi care au mirosit oportunitatea continuării traficului de influenţă deşănţat din cauza căruia s-a ruinat România, s-a ruinat Galaţiul.
Ne rămâne doar să sperăm că Justiţia va rămâne vie. Şi că magistraţii îi vor trimite după gratii pe toţi nemernicii - tătuc după tătuc - până când vor rămâne pe-aici doar oamenii oneşti. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
