Urare de bine pentru edilul Galaţiului

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Fac parte din categoria gălăţenilor care merg cu autobuzul. Din fericire, când plec dimineaţa, există locuri unde te poţi adăposti în ambele staţii unde aştept, fie cea de la Spitalul Judeţean, fie cea de pe traseul lui 9, la intersecţia străzilor Oltului şi Prelungirea Brăilei. Asta nu mă împiedică să observ însă că, pe traseele principale din oraş, sunt multe locuri, staţii mari, unde asemenea spaţii lipsesc. Chiar recent, domnul Costică Cristea, un cititor din cartierul Vadul Ungurului, ne semnala că la capătul traseelor 102 şi 104 de la Parc CFR nu există refugiu. La fel, staţia de autobuz din Centru are doar bănci, nu şi acoperiş deasupra capului, exact ca şi aceea din faţa Teatrului Dramatic. Sunt locuri unde, fără îndoială, afluxul de călători este destul de mare, iar necesitatea refugiilor, indubitabilă. Cu toate acestea, ele nu există.

În ciuda repetatelor solicitări ale oamenilor, pe care şi noi le-am transmis, cu fiecare ocazie posibilă, în articolele despre transportul în comun şi în reportajele de prin cartiere, Primăria nu a amenajat staţiile respective. Motivele invocate sunt, de fiecare dată, aceleaşi. Că urmează să, că o să facem şi o să dregem, că licitaţia, că designul, că firma de publicitate. Tot felul de pretexte pentru a acoperi ori o lipsă de fonduri, ori o lipsă de voinţă ori, pur şi simplu, o nepăsare crasă. Asta în timp ce, pe de altă parte, se construiesc refugii în zone cu trotuare foarte înguste, unde amplasarea lor aproape obturează complet trecerea sau jenează ieşirea din curţi proprietate particulară şi unde nici călătorii nu sunt atât de numeroşi sau, atunci când sunt, frecvenţa mijloacelor de transport fiind foarte mare nu se stă prea mult afară, în bătaia ploii. Este cazul traseului de maxitaxi 63, unde microbuzele vin, practic, din două în două minute, statul în staţie este inexistent şi, totuşi, s-au construit refugii, cel puţin pe strada Oltului, cu riscul să nu mai poţi trece cu un cărucior pe trotuar sau, cum e cazul în dreptul blocului I2B, să intri cu capul în geam, fiindcă refugiul e exact în mijlocul drumului.

Nu am să înţeleg niciodată cum funcţionează planificarea acestor activităţi în Primărie, poate de aceea nu aş fi eficace în administraţia publică, pentru că sunt obişnuită să duc lucrurile până la capăt şi asta repede, nu peste câteva luni sau doi ani. Dar, cel puţin în opinia mea şi a celorlalţi clienţi ai Transurb, lucrurile sunt clare: e nevoie de refugii în staţiile mari, măcar. Identificaţi-le, estimaţi costurile, construiţi. Că deja e aproape iarnă. Un sfat de bun simţ: dacă în apropiere e o piaţă, staţia va fi aglomerată, faceţi măcar două refugii şi, dacă se poate, nu doar un acoperiş şi un perete, ci ceva prin care chiar să nu bată vântul, că noi suntem un oraş unde suflă crivăţul, nu glumă! Şi, până la urmă, dacă am sta exact două minute, cum e cazul în străinătate pe traseele aglomerate, ar mai merge, dar la noi nu e deloc o raritate să aştepţi câte un sfert de oră sau chiar mai mult, dacă ai nenorocul să locuieşti pe un traseu defavorizat, gen 9, 12, 19, 20, 26. În consecinţă, îi sugerez domnului primar să stea 15 minute în ploaie într-una dintre staţiile menţionate. Şi să auzim de bine!

Citit 1712 ori Ultima modificare Marți, 18 Noiembrie 2014 17:55

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.