Uite că, totuşi, s-a tăiat căldura în Galaţi! Faptul că nu s-a întâmplat ca-n „Petrică şi lupul”(în ciuda faptului că unii au tot acuzat ziariştii de fatalism nejustificat) arată că s-a cam rupt cuiul în chestiunea plăţii facturilor la întreţinere. Nu am făcut un studiu sociologic la Galaţi, însă, oricât de săracă ar fi populaţia, este cam alarmantă REALITATEA că doar unul din cinci gălăţeni e la zi cu plata întreţinerii.
Soluţia de compromis găsită de Primărie (care a scos zilele astea din bugetul local încă 220.000 de euro, pentru un ajutor de urgenţă către Apaterm) pare un fel de frecţie la un picior de lemn. Gălăţenii vor avea căldură doar câteva zile. Apoi reîncepe bâlciul! În ultimii doi ani, Consiliul local a plătit din banii oraşului câteva milioane de euro, a mai venit şi Guvernul cu o pomană de vreo două milioane de euro, însă criza nu s-a rezolvat. Ba chiar s-a adâncit, căci mulţi dintre buni-platnici s-au simţit jigniţi (şi jecmăniţi) de strategia habarnistă a aleşilor şi au încetat şi ei plăţile.
Aşa cum am mai spus în câteva rânduri, este clar că sistemul actual este PROST FĂCUT. Milioanele de euro date din bani publici pentru subvenţionarea căldurii se risipesc în cele patru vânturi, fără a se rezolva ceva. Câtă vreme de aceeaşi subvenţie pe gigacalorie beneficiază şi pensionarul cu 100 de euro pe lună, dar şi directorul care încasează o leafă de 2500-3000 de euro, rolul social al demersului este inexistent. În fapt, toată această minciună gogonată, menită să mascheze impotenţa unora în a gândi şi a aplica soluţii responsabile, stă la originea prăbuşirii sistemului public de încălzire.
Suntem nevoiţi să constatăm că lipsa de viziune managerială a aleşilor noştri a trecut graniţa către zona ridicolului. Aminteşte de vremurile de tristă amintire, respectiv de celebrul „Nicule, mai dă-le o sută” prin care Elena Ceauşescu încerca să stăvilească furia populară în decembrie 1989 (că tot se fac, peste câteva zile, 25 de ani de atunci). Degeaba dispuneţi de banii noştri, domnilor aleşi, dacă nu ştiţi cum să-i cheltuiţi eficient. Orice fraier e capabil să „spargă” bănetul aflat la dispoziţie pe tot felul de prostii. Fie investit cu cap, fi aruncat pe tâmpenii, banul tot cheltuit se cheamă că este.
Diferenţa dintre profesionişti şi chibiţii nimeriţi din întâmplare într-o funcţie este vizibilă la rezultate. În vreme ce chibiţii vor irosi bugetul (adică impozitele şi taxele plătite de noi, toţi) pentru a lăsa în urmă praf, pulbere şi, eventual, câteva dungi trase pe asfalt, profesioniştii generează sisteme sustenabile. Pun pariu că o firmă de tipul Apaterm, dar cu administrare privată (neorchestrată politic) ar fi profitabilă şi că ar duce, în final, către o reducere a facturilor plătite de populaţie. Stă în logica lucrurilor să faci bani din livrarea de utilităţi cum este căldura. Însă la noi este invers decât indică logica, iar asta arată că sistemul este VICIAT. De cine? E simplu! De rău-platnicii toleraţi cu deceniile. De incompetenţa celor puşi să administreze. De furturile sistematice. Iar dacă nu se rezolvă cele trei lucruri amintite aici, sistemul nu va funcţiona NICIODATĂ cum trebuie.
