Se-ntâmplă un fenomen interesant, în ultima vreme, în politică. Mai toate partidele par decise să-şi primenească structurile, să alunge aerul stătut, pe alocuri otrăvitor, ce invadase cam totul. Deocamdată nu este foarte clar dacă e de bine sau de rău, însă, fără îndoială, este un progres.
Poate că a sosit vremea ca unii actori ai scenei politice să treacă la „seniorie”. Să lase hăţurile pe care le-au tocit de atâta folosire şi să încerce şi alte locuri din căruţa istoriei. Ar putea să devină înţelepţii de la galerie şi să lase „cascadoriile” periculoase pentru cei tineri. Poate că este momentul ca generaţia copiilor Revoluţiei să acceadă către putere şi să arate ţării că se poate şi altfel. Poate că nu neapărat mai bine (asta e de demonstrat, nu?), dar măcar ALTFEL, pentru ca poporul să poată cântări libertatea şi din altă perspectivă.
Momentul victoriei lui Klaus Iohannis (un politician structurat altfel decât baronii dâmboviţeni) a fost un fel un fel de sonerie de ceas deşteptător. Însă nu înseamnă mai nimic dacă lucrurile se opresc la atât. Dn fericire, par să nu se oprească… În ultimele zile au existat deja încă două semne că ţara se mişcă. Primul, de anvergură naţională, este instalarea la conducerea Partidului Naţional Liberal a unei tinere gălăţence de doar 36 de ani. Alina Gorghiu a învins în alegerile interne ale partidului o serie de „monştri sacri” ce părea de neînvins, iar asta a surprins pe foarte multă lume. Şi, din ceea ce se aude, lucrurile nu se vor opri aici în tabăra liberală. Se pare că dinspre „centru” va porni şi către teritoriu valul schimbării. Adică unii dintre liderii înţepeniţi de decenii în fotoliile de preşedinţi de filiale vor spune „la revedere” funcţiei. Probabil nu toţi, probabil nu în următoarele zile, însă e aproape sigur că până la primăvară vor fi mişcări de luat în seamă la PNL.
Un al doilea semn că politica începe să se reformeze vine dinspre PSD şi s-a petrecut chiar aici, la Galaţi. Mai exact într-o şedinţă de Consiliu Judeţean, acolo unde consilierul PSD Dorin Butunoiu a avut curajul să spună că preşedintele CJ, Nicolae Bacalbaşa (atenţie, tot de la PSD!) ar face bine să se pună pe treabă sau, dacă nu, „să de ducă să-şi mănânce pensia liniştit”. Asta arată, cât se poate de explicit, că şi social-democraţii s-au săturat de personajele negative, care ar putea să le tragă în jos procentele la următoarele alegeri. Iar faptul că o astfel de atitudine tranşantă (şi corectă) vine din partea unui tânăr politician, apreciat în multe cercuri pentru seriozitatea de care dă dovadă, nu poate decât să dea poporului speranţa că – iată! – lucrurile sunt în dinamică.
Evident, cu o floare nu se face primăvară (mai ales că suntem în decembrie). Însă pentru toate există un început. Scriitorul francez Paul Valery surprindea această idee, la începutul secolului trecut, prin câteva cuvinte memorabile: „Fiecare început este o consecinţă – fiecare început încheie ceva”. Foarte adevărat! Nimic nu izvorăşte doar din sine. În toate există şi cauză şi consecinţă. Începutul a ceva înseamnă sfârşitul a altceva. „Totul curge”, spunea acum 15 secole Simplicius din Cilicia. Principul a rămas valabil. Chiar necesar.
