Oficial, începând de ieri, era Traian Băsescu a luat sfârşit şi a început era Klaus Werner Iohannis. Doar timpul este cel care poate judeca dacă ultimii zece ani, în care România l-a avut pe Băsescu în frunte, au dus această ţară spre bine sau spre rău. Deja vorbim de fostul preşedinte Băsescu. Pe de altă parte, din 21 decembrie 2014, la exact 25 de ani de când s-au auzit primele focuri de armă în Bucureşti, Klaus Werner Iohannis şi-a trasat deja ţintele pentru următorii ani. Ţinte ce îi vizează pe absolut toţi românii, indiferent de vârstă, culoare politică, etnie, religie sau educaţie.
Discursul ţinut în cursul zilei de ieri de noul Preşedinte al României a atins principalele puncte nevralgice ale acestei ţări, începând cu clasa politică şi terminând cu sistemul de sănătate, sistemul de pensii, politica externă şi respectarea votului popular.
În următorii cinci ani vom vedea exact câte dintre aceste promisiuni vor fi respectate şi mai ales dacă România se va transforma din răţuşca cea urâtă a comunităţii europene într-o prinţesă la a cărei mână pot spera pretendenţii, şi aici mă refer la celelalte state partenere, atât din punct de vedere economic, cât şi politic.
La vârsta de 30 de ani nu mai am demult puterea de a crede în zâne. Dacă aş spune că nu m-am gândit măcar odată să părăsesc definitiv această ţară, aş minţi cu neruşinare. Primul care poate face generaţia din care fac parte să-şi îndepărteze gândurile de locurile de muncă din străinătate este noul preşedinte, ce poate impune, prin puterea dialogului, noi politici şi strategii, în măsură să asigure, pe termen lung, bunăstarea acestei ţări.
Nu zice nimeni că noul preşedinte are o sarcină uşoară. Preia o ţară profund coruptă, profund resemnată, profund îndobitocită, profund bolnavă într-un cuvânt.
Noul preşedinte ne-a cerut în primul rând răbdare. Până la urmă ce avem de pierdut? Cred că răbdarea este unul dintre puţinele lucruri care ne-au rămas după 25 de ani de la momentul în care poporul român a ales să scape de comunism, plătind cu tributul morţii această alegere.
În noiembrie, prin vot, poporul român a ales din nou, să scape de comunism. Nu tot poporul. Doar puţin peste jumătate. Este în puterea lui Klaus Werner Iohannis să schimbe părerea celor care nu l-au votat, la fel cum tot de el depinde dacă pierde sau nu voturile pe care le-a primit. "Este nevoie de înţelegerea clară la nivelul întregii clase politice: nu există altă cale pentru România decât aceea a unei ţări eliberate de corupţie. Vreau ca la final de mandat oamenii să vadă că am făcut legi durabile, instituţii solide. Trebuie să ne apucăm de treabă. Lucrurile nu se vor întâmpla peste noapte. La fiecare etapă vom avea de înfruntat capcane. Mă bucur să constat că există deschiderea pentru a începe discuţiile pentru revizuirea Constituţiei. Cu toţii ne dorim o transformare profundă a României în ansamblul său. Schimbările de legislaţie sunt doar un pas. Trebuie schimbate şi mentalităţi. Vreau o Românie în care nu e timp de spectacol. Îmi doresc o naţiune puternică." Acestea au fost doar câteva dintre cuvintele spus de Klaus Werner Iohannis în Parlament. Ei bine, domnule preşedinte, aceleaşi lucruri le dorim şi noi! Dacă le veţi reuşi, veţi avea parte de toată stima noastră, dacă nu, probabil că veţi avea parte doar de un mandat de cinci ani. Guten Morgen, Herr President!
