De-a buşilea prin libertatea cuvântului

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Magia presei. Hm… O sintagmă pretenţioasă, fără îndoială, căci din interiorul fenomenului lumea este percepută cam ca adâncul oceanului prin hubloul submarinului. Teoretic se vede tot. Însă realitatea e uneori diferită de ceea ce înţelege ochiul, căci există unghiuri moarte, indice de refracţie, jocuri de lumini şi umbre.

În ultimul sfert de veac, piaţa presei din Galaţi a fost într-o continuă vânzoleală. S-au malaxat, cam de-a valma, principii şi interese, bani albi şi bani negri, minciună şi adevăr. Fiecare după înălţimea moralei sale. Un singur lucru este deocamdată cert în toată această conjunctură: „Viaţa liberă” are meritul de a fi fost prima publicaţie din oraş şi din ţară, căci a erupt către public chiar în noaptea dintre 22 şi 23 decembrie. Curaj? Poate că termenul este prea sărac pentru a putea defini nebunia născută atunci, în focul Revoluţiei.

Însă istoria presei gălăţene nu s-a scris într-o secundă. Au urmat apoi noi şi noi publicaţii care încercau să ostoiască foamea de informaţie a publicului. Au apărut, una după alta, „Acţiunea” (al doilea cotidian post-decembrist al Galaţiului) şi „Noduri şi Semne” (devenit „Imparţial” în 1991). Apoi „7 Zile”, „Independentul”, „Ora25”, „Realitatea gălăţeană”, „Sportul gălăţean”, „Jurnal de Galaţi”, „Monitorul de Galaţi”. De multe probabil că nici n-aţi auzit…

Prin 2000, oraşul Galaţi ajunsese să aibă nu mai puţin de şase cotidiene – „Viaţa liberă”, „Monitorul”, „Obiectiv”, „Imparţial”, „Gazeta Dunării” şi „Ziua de Galaţi-Brăila” – plus câteva săptămânale: „Impact Est”, „GalaţiPost”, „Informaţia de Galaţi”, „Zile şi nopţi”, „Realitatea”. Plus revistele de cultură: „Antares”, „Porto Franco”şi „Dominus”. Între timp, a mai trecut pe aici, cumva în viteză, „Adevărul de Seară”, în vreme ce „Presa Galaţi.ro” încă se străduieşte să devină o voce a cetăţii.

Unele publicaţii au rezistat, ba chiar au prosperat. Altele au rămas în istoria presei doar ca nişte capricii de moment ale unor oameni de afaceri flămânzi de putere. Căci, se ştie, cuvântul poate zidi, dar poate şi demola. Iar dacă mânuitorul lui renunţă la clauza de conştiinţă (indiferent de motivul pentru care o face), cuvântul poate netezi unor neputincioşi drumul către ciozvârta suculentă a puterii (în toate formele ei!) sau poate deveni o armă care împrăştie nedreptate.

Magia presei? Pretenţios. Pentru unii este o cale a misterelor. Pentru alţii, însă, e doar o iluzie. Dar pentru cei mai mulţi este un simplu jurnal a existenţei. Un jurnal ca viaţa. Cu bune, cu rele, cu dulce, cu amar, cu adevăr, cu minciună, cu onestitate, cu făţărnicie, cu dăruire, cu indiferenţă, cu bună-credinţă, cu parşivenie. Cu de toate! Întocmai ca şaorma de la colţul străzii, prânzul de gală al jurnaliştilor până când criza şi-a băgat coada în industrie cuvintelor şi i-a trimis pe cei mai mulţi la covrigi…

În pagina opt a ediţiei de faţă puteţi fi părtaşi, pentru câteva minute, la focul continuu numit „Viaţa liberă”. Un loc unde timpul nu are răbdare cu oamenii şi unde fiecare zi este un cerc complet, care se închide, iar şi iar, după fiecare 24 de ore de muncă necontenită. În viaţa unui ziar nu există tasta „pause” şi nici comanda „replay”. Deşi, uneori, se simte nevoia lor.

Citit 797 ori Ultima modificare Luni, 22 Decembrie 2014 14:59

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.