Se întâmplă un fenomen foarte ciudat în ultima vreme prin instituţiile gălăţene. Cu fiecare zi care trece, primim la redacţie tot mai multe semnale cum că directorii proţăpiţi în frunte – prin tot felul de „giumbuşlucuri” politico-administrative – au început să-i „execute” pe toţi cei care până acum au dat dovadă de profesionalism şi – atenţie! – de verticalitate în faţa presiunilor cu substrat ilegal. Deocamdată nu voi da exemple (din simplul motiv că jurnaliştii de la „Viaţa liberă” sunt în plin proces de strângere a probelor), însă pot să vă spun că, investigând cu atenţie chestiunea, descoperim mizerii din ce în ce mai flagrante. Unele strigătoare la cer. Altele de neimaginat într-un stat democrat!
Scenariul este cumva acelaşi peste tot. Ţintele principale sunt angajaţii care de-a lungul timpului au fost voci puternice în instituţiile în care lucrează sau care au contribuit ca martori ai acuzării la concretizarea unor anchete anti-corupţie. Acum, revoltător, aceşti oameni sunt vânaţi prin cele mai perfide metode. Nimic, nici cea mai sinistră ticăloşie, nu pare de neatins de către noul val de şefi de instituţii, în fapt creatura hibridă rezultată din încrucişarea a două sisteme cumplit de rapace: sistemul baronilor politici şi sistemul mafiot. Vestea bună e că - slavă Domnului! - deocamdată doar câteva instituţii sunt atinse de această „mutaţie”. Vestea proastă este că, dacă nu se face ceva, „molima” se va întinde.
Metodele folosite pentru înlăturarea martorilor incomozi ar putea sta la loc de cinste într-un ipotetic manual al ticălosului. Atmosfera ostilă şi evaluările profesionale strâmbe sunt doar partea lejeră.. S-a ajuns chiar la fabricarea de dosare penale, ceea ce înseamnă că unii dintre cei care apelează la astfel de metode speră în complicitatea unor persoane din Justiţie. Ba chiar sunt semnale (iese fum fără foc?) cum că deja s-a intrat pe un periculos sistem de „pile şi relaţii”, care atrage după sine sintagme înfiorătoare precum trafic de influenţă, şantaj, fals, uz de fals şi abuz în serviciu.
Trebuie să fim oneşti şi să admitem că fenomenul este periculos. Aminteşte de perioada stalinistă, care a bazat actul de administrare publică pe un principiu de o rară cruzime: „Cine nu-i cu noi e împotriva noastră”. Zeci de mii de oameni au murit pentru simplu motiv că au refuzat să facă parte din turma acefalilor. Parcă ne întoarcem în timp...
Pe baza argumentelor de mai înainte, nu pare o întâmplare faptul că acum, la Galaţi, victimele acestei vânători de persoane incomode sunt tocmai cei care, într-un fel sau altul, au depus mărturie în dosarele penale ale unor politicieni foarte importanţi, ale unor indivizi din zona mafiei imobiliare sau din zona banilor publici cheltuiţi pe căi controversate. De fapt, cred că se naşte un tipar. Înainte de a se apuca de furat, de deturnat, de luat şpagă, unii încearcă să se asigure că, la o adică, nu va avea cine să depună mărturie împotriva lor. Aşa că-i execută din vreme pe potenţialii martori, tocmai după principiul stalinist amintit ceva mai înainte. Vi se pare normal ca noi, locuitorii acestui oraş, să tolerăm aşa ceva?
