De la Revoluţie încoace, Galaţiul a dat miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, şefi de comisii parlamentare, iar câteva zeci de inşi privilegiaţi şi-au plimbat tururile pantalonilor fie prin Senat sau Parlamentul României, fie prin fotoliile comode şi călduroase de la Bruxelles.
În comparaţie, numărul funcţionarilor de grad înalt dat de Brăila vecină se situează pe undeva pe la jumătate. Cu toate acestea, oraşul şi judeţul nostru se poate lăuda cu locuri fruntaşe în România în ceea ce priveşte şomajul şi standardul de viaţă scăzut.
Oricât de mult am fi aburiţi de inşii mai sus amintiţi, este greu să nu realizezi că, de la o zi la alta, o duci din ce în ce mai greu. Este greu să nu realizezi că salariul tău, situat undeva în apropierea valorii de 300 de euro, nu-ţi ajunge nici pentru a plăti întreţinerea. Este greu să nu realizezi că atunci când te duci la spital îţi cade în cap tencuiala.
Este greu să nu realizezi că orice drum la Bucureşti reprezintă un pelerinaj prin satele patriei, deoarece băieţii şi fetele cocoţaţi pe scaunele pufoase nu au fost capabili să se bată măcar pentru un amărât de drum expres. Este greu să nu vezi că în ultimi 25 de ani au dispărut locuri de muncă pe bandă rulantă, fără ca cineva să fi pus ceva în loc.
Totuşi, unul dintre cele mai reci duşuri vine de la Brăila. Spre deosebire de alegătorii din Galaţi, japonezii de la Yazaki, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa componentelor auto, nu au pus botul la promisiunile deşarte ale politicienilor gălăţeni. Au analizat la rece cifrele comparative. Şi au ajuns la concluzia că nu are rost să arunce 40 de milioane de euro în malul gălăţean al Dunării. Au ajuns la concluzia că este mult mai profitabil pentru ei să creeze 3.000 de locuri de muncă la Brăila decât la Galaţi.
Lăsând orice patriotism local la o parte, tind să cred că japonezii au avut ceva în cap în momentul în care au ales Brăila în detrimentul Galaţiului pentru această investiţie. Chiar şi faptul că promisiunile brăilenilor au fost mult mai credibile decât cele ale gălăţenilor ar trebui să le ridice stimabililor politicieni ceva semne de întrebare.
În acest stil, rapid şi sigur, fără investiţii, fără viziune pentru viitor, afundat în scandaluri politice fără cap şi fără coadă, având ca unic scop salvarea vreunui scaun, Galaţiul tinde să se transforme într-o pată neagră pe scena economică a României şi a Uniunii Europene.
Din păcate, principalii vinovaţi pentru acest lucru sunt politicienii, nu oamenii de afaceri. Aceştia din urmă gândesc rece, matematic. Îi interesează să-şi poată desfăşura activitatea economică la parametrii maximi. Îi interesează infrastructura. Îi interesează avantajele ce pot fi obţinute de la un judeţ sau altul. Îi interesează climatul economic din zona în care urmează să-şi verse banii. Or, dacă acest climat este toxic, ca om de afaceri trebuie să fii sinucigaş sau pur şi simplu tâmpit pentru a vărsa bani într-o astfel de zonă. Poate că, la următoarele alegeri, ce nu sunt atât de departe, ne vom uita cu mai multă atenţie pe buletinele de vot şi le vom da ştampila celor ce chiar au performat în domeniile lor, indiferent de culoarea politică.
