Apaterm a murit! În mod normal, falimentul distribuitorului gălăţean de energie termică este confirmarea faptului că sistemul public are probleme imposibil de rezolvat. Pur şi simplu, lucrurile au fost setate prost şi nu mai pot funcţiona aşa. Este aberant ca bun-platnicii să suporte la nesfârşit facturile (şi frigul din case) în locul rău-platnicilor, iar o parte din impozitele locale să meargă, de-a valma (fără nicio strategie pe termen mediu şi lung), la acoperirea găurilor din bugetul firmei de distribuţie a căldurii şi apei calde. Din orice perspectivă am privi situaţia - economică, socială, morală - lucrurile nu sunt în regulă.
Însă altceva e de mirare. Deşi se ştie că e nevoie de o reformulare a conceptului de încălzire centralizată, la Galaţi nu se întâmplă nimic care să conducă la soluţii sustenabile. Se-aud doar văicăreli. Pe ici, pe colo, înjurături şi ameninţări. Planuri, strategii, idei - ioc!
Mai mult decât atât, o mulţime de voci cântă prohodul surselor alternative de încălzire. Drobul de sare. Cică sistemul de distribuţie a gazelor n-ar face faţă avalanşei de centrale termice. Serios? A măsurat cineva? În fapt, o centrală termică de apartament nu consumă mai mult decât un ochi de aragaz. A picat sistemul zilele astea, când aragazul a fost, la o adică, sursa de căldură a zeci de mii de gălăţeni? Uite că nu!
Alţii aruncă bomba că o să avem o criză de apă rece, căci ţevile nu pot aduce presiunea necesară alimentării centralelor. Zău? Păi schimbătoarele de căldură din punctele termice sunt alimentate cu apă rece. Care vine pe ţevile existente, nu se teleportează prin văzduh. În plus, centralele termice de apartament asigură căldura prin recirculare. Adică le trebuie cel mult unul-doi litri de apă pe an, pentru a compensa eventualele pierderi accidentale.
Singurul punct oarecum vulnerabil este reţeaua electrică, ce pare cam depăşită de perspectiva că 70.000 de gălăţeni se vor încălzi cu radiatorul şi vor face apă caldă cu boilerul. Însă poate cineva paria că toţi cei 70.000 de oameni captivi în sistemul public de încălzire vor apela la o astfel de soluţie? Cel puţin jumătate dintre ei nu-şi vor permite, cu siguranţă, niciuna dintre cele două variante.
Unii vor apela la soluţii de compromis, cum ar fi baia la lighean. Alţii vor pune centrale termice pe gaz. Presiunea consumului se va distribui deci către tot felul de alternative, aşa cum s-a întâmplat, bunăoară, la Tecuci, în 2006. Închiderea Termsal SA nu a dus nici la prăbuşirea reţelelor de gaze, nici a celor de apă şi nici a celor electrice. Lucrurile s-au rezolvat, iar bugetul public a fost descărcat de o cheltuială imensă şi - culmea! - inutilă, căci perspectiva pomenii îi făcea pe oameni să nu plătească.
Probabil că şi la Galaţi se va întâmpla aceaşi lucru, căci ideea activării Calorgal (ca un fel de Apaterm care o ia de la zero) este utopică, atâta vreme cât Electrocentrale, producătorul energiei termice, este la rândul său în colaps. Totul pare logic, însă, doar dacă socotim interesul public şi nu interesul „căpuşelor” politico-economice aciuate pe spinările celor două firme de stat...
