S-a întors căldura! Furia populaţiei, vocală, fu repede stinsă de Primărie, care se scobi vitejeşte în buget, de unde scoase 4,8 milioane de lei. Foarte bine! Că de-aia e Primărie, ca să rezolve problemele. Mulţumim! E cald. Şi la bun-platnici, dar şi la rău-platnici. Dacă ar fi s-o dăm pe lozinci proletare, am spune că - da! - să se dea la tot poporul, că doar n-am murit degeaba la revoluţie. Dacă, însă, ne scoborâm în cinismul contabilicesc, pentru care unu plus unu e egal cu doi chiar şi dacă s-ar sfârşi lumea din pricina asta, descoperim că, deh, una e să vrei să dai şi alta e să ai de unde da.
În clipa asta, prin plata făcută de Primăria Galaţi, s-a mai lungit un pic boala. Peste o vreme, adică undeva cam de ziua celor 44 de pahare, frigul se va întoarce cu nesimţire în casele gălăţenilor. Şansele ca volumul încasărilor la întreţinere să explodeze peste noapte sunt, hai să fim serioşi, aproape nule.
Continuând pe o linie obiectivă, trebuie să admitem, cu întristare, că lozinca „să moară rău-platnicii” e o prostie. După principiul antic „divide et impera”, s-a fabricat impresia că la Galaţi ar exista zeci de mii de familii care refuză să plătească întreţinerea deşi „au maşini de lux, plasme şi ţoale de la mall”. Fals! Nu zic că n-or fi câteva sute de familii cu nesimţirea-n codul genetic. Însă cei mai mulţi dintre cei botezaţi „rău-platnici” sunt de fapt oameni care NU AU cu ce plăti. Din prăpăditul de salariu minim pe economie şi din pensii de 600-800 de lei nu ai cum achita facturile la întreţinere decât dacă te sinucizi prin înfometare, deci nu-ţi mai foloseşte la nimic să ai căldură...
Trăim vremuri stupide. Trăim într-un judeţ cu 536.000 de locuitori şi cu doar 112.000 de salariaţi, dintre care mai bine o treime sunt de fapt bugetari. Trăim într-un oraş cu 250.000 de suflete, dintre care mai puţin de 60.000 lucrează în economia reală. Restul sunt minori, pensionari, şomeri şi bugetari. Aproape jumătate dintre familiile care locuiesc în Galaţi au un venit mediu pe membru al familiei de sub 400 de lei pe lună. Aceşti oameni nu-şi plătesc întreţinerea. Şi nu fac asta pentru că ar fi rău-intenţionaţi, ci pentru că, pur şi simplu, nu au bani.
De fapt, cheia dezastrului în care a ajuns Galaţiul nu trebuie căutată în zona bunului-simţ al populaţiei. E o pistă falsă! Cheia trebuie căutată în dinamica economică. Şi în administraţie. Nu mai avem industrie, nu mai avem locuri de muncă şi, colac peste pupăză, nu avem nici strategii sociale. Bunăoară, subvenţia plătită global, pe preţul gigacaloriei, este un exemplu de incompetenţă administrativă, căci această manieră de alocare nu rezolvă problema protecţiei sociale (şomerul şi directorul primesc subvenţie egală la căldură!), dar şi complică stabilitatea sistemului public de distribuţie, căci şomerul nu va putea să plătească în veci factura. Subvenţia individuală (cu scutiri integrale la plată pentru cei foarte săraci) ar fi soluţia corectă, însă autorităţile refuză sistematic să o aplice. Oare de ce?
Bun. Primăria a mai injectat nişte bani în sistem. Avem căldură. Întrebarea e ce se va întâmpla după ce şi aceşti bani se vor termina şi robinetul va fi închis. Oare nu cumva vom constata că ne învârtim ca proştii într-un cerc vicios, fără ieşire?
