Puterea preşedin... ţarului Putin s-a mai pierdut, şi nu din pricina aviaţiei NATO, a scutului antirachetă sau a sancţiunilor UE, ci din pricina vremii, nu a vremurilor: Un ger cumplit ar fi pus de pildă cu botul pe labe chiar şi pe politicienii germani, dependenţi, ca să fie realeşi, şi de gazul rusesc. Vara este pur şi simplu imposibil să fii dictator în Eurasia! La fel, o schimbare la faţă a ter(or)moficării gălăţene este mai lesne de realizat în primăvară, cu acelaşi succes cu care acum câţiva ani gălăţenii făceau exerciţii de deszăpezire, foarte reuşite, prin septembrie...
Schimbări au mai fost şi când administraţia gălăţeană a salvat Apă Canal, astfel, curăţică de datorii, să poată primi fonduri ISPA pentru refacerea reţelelor, aruncând datoriile exclusiv în cârca celeilalte părţi a fostei Regii Autonome de Gospodărie Comunală, Apaterm, aşa cum se încărca de păcate ţapul negru „ispăşitor” şi era alungat… Era deci o chestiune de timp şi de logică venirea falimentului Apaterm! Acum speranţa ne gâdilă într-un moment în care primăvara ne va face să uităm de calorifrerele reci sau abia îndulcite cu agent termic, dar plătite. Însă, dincolo de scepticismul în faţa aceluiaşi sistem centralizat de conducte şubrede, se întâmplă, în sfârşit, şi ceva logic: după cum declara Mircea Ispas, directorul Calorgal, noua entitate va semna cu noi, consumatorii, convenţii individuale, prin care să permitem, în cazul datoriilor, accesul meseriaşilor care să ne debranşeze! Altfel, ca să intri în casa omului, ai nevoie de ordin judecătoresc… Aşa, se dă semnalul „divorţului” tehnic amiabil. Dar dacă unul, care nu poate (sau nu vrea!) să plătească, nu semnează nici noul contract, cum mai poţi intra? Debranşezi scara şi îi laşi pe bunii platnici să se certe cu rău-platnicul? Să sperăm că nu va fi aşa…
Ţin minte că, prin ´90 sau ´91, citeam deja că oraşe din Ungaria precum Debrecen de lângă graniţa noastră, se depopulau, căci oamenii nu-şi mai permiteau să plătească facturile la întreţinere şi se retrăgeau la ţară sau căutau case în care să se încălzească la sobe. La noi a întârziat această opţiune „mila” autorităţilor, la care s-au adăugat întârzierile, soldate cu penalităţi, ale subvenţiei de stat, diferenţele între penalităţilor plătite de consumatori, Apaterm şi de Electrocentrale… În sfârşit, după 25 de ani, se pune acum în sfârşit calul la căruţă şi nu căruţa înainte gloabei, astfel că se ajunge cam la… anul 1989 unguresc, în care cine nu poate plăti caloriferul, se va încălzi la plita electrică, la soba cu spirt sau aragaz, în şubă, sau va pleca la casă, sau la ţară. Vremurile au fost şi rămân cumplite pentru mulţi plătitori de facturi, dar pomenile nu ajută nici sistemul, nici măcar pe ei, căci mulţi nenorociţi s-au trezit în stradă, cu apartamentul vândut pe nimic de executori, pentru datorii care nu s-ar fi acumulat, dacă exista posibilitatea debranşării, precum la electricitate sau cablu tv.
Apaterm a sucombat (chiar dacă are falimentul suspendat de instanţă) cu datorii cu tot, că un mort scapă şi de datorii. Mai departe, ne vom întinde doar cât ne va ţine plapuma, dar nu ne vom pierde locuinţele, dacă nu vom mai fi în stare să plătim: hârşti, ne taie băieţii ţeava în apartament, cum fac cei de la cablul tv şi nu spunem nici pâs!
