De când „beciul domnesc” al DNA a început să se umple de (ne)cinstitele feţe ale unor potentanţi care ani de zile au părut a fi unşii lui Dumnezeu prin Parlament, Guvern sau primării, multora a început să le cam dârdâie turul pantalonilor când le bate cineva la uşă sau le sună telefonul la vreo oră nepotrivită. Altfel spus, a început să cam crape ideea că legea e numai pentru „căţei”, nu şi pentru "dulăii" ce-au prins să roadă din ciolanul puterii.
Problema este că, după ce s-au spart câteva astfel de „haite” puse pe jaf, „dulăii” care au apucat până acum să scape de mâna legii au început să-şi revină din năuceală şi să se replieze. La început mai timid, apoi din ce în ce mai vocal, au început în ultimele zile să-şi facă loc în spaţiul public tot felul de politicieni, analişti şi ONG-işiti apărători ai „drepturilor omului”, care susţin că ar trebui „să o lăsăm mai moale cu Justiţia”, că altfel o să ajungem într-un blocaj, că „nimeni nu mai semnează nimic”, că „o să creadă o lume întreagă că suntem o ţară numai de corupţi”, că e nevoie de „kamikaze” să mai numeşti pe cineva într-o funcţie publică!
Nenorocire, ce-o să ne facem noi fără toate lichele ce s-au ascuns de lege sub pulpana Parlamentului, ce-o să ne facem fără parveniţii de partid ajunşi şefi prin instituţii publice, cum o să trăim fără „băieţii deştepţi” care au supt la ţâţa bugetului public atâţia ani de zile? O să ni se ducă buhul de aşa ruşine! Ce ţară e asta, în care nici să arunci banii publici pe fereastră sau să furi cu acte în regulă la licitaţii nu mai poţi?
Şi uite-aşa, de unde până acum am avut 25 ani de corupţie fără corupţi, acum - susţin unii - avem prea mulţi corupţi fără… corupţie! Că deja organele de anchetă „exagerează”, au întrecut măsura. Atitudinea celor care se simt cu musca pe căciulă a fost, de altfel, bine sintetizată chiar vrednicul de pomenire la DNA Dan Şova: "Am dat Parchetului şi DNA toate mijloacele: finanţarea, tehnica şi personalul pe care l-au cerut pentru a combate un flagel care afectează România. Am cerut un singur lucru, libertate!" Vorba lui nenea Iancu: "Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic!" Păi, nu? Să se ocupe procurorii cu stârpirea "flagelului" de prin târguri, oboare şi iarmaroace, ce le veni să dea buzna aşa în Casa Poporului?
Dl Şova ştia bine unde bate. Făcea apel la spiritul de castă, la mâna care o spală pe alta, la complicitatea celor care ştiau că au în dulap schelete pe care procurorii ar putea să le descopere într-o zi. Şi uite că i-a mers!
Să privim, totuşi, partea bună a lucrurilor. Dacă până acum nu le era frică de nimic, toţi aceşti „dulăi”, aduşi pe calea pocăinţei de către DNA, au început pe ici, pe colo, să prindă măcar frică de Dumnezeu. O fi şi acesta, poate, un pas spre o întoarcere la moralitate. Şi, cine ştie, poate că, într-o zi, mult prea fericiţii aleşi în a conduce treburile statului vor prinde frică şi faţă de simplii cetăţeni. Iar pe lângă acatistele pe care le descoperă acum prin buzunare, vor descoperi şi nişte cărticele cu toate promisiunile pe care le-au făcut în faţa electoratului. Inclusiv promisiunea ca nici parlamentarii să nu fie mai presus de lege. Dar tare-mi e că smerenia „dulăilor” are coada scurtă, iar dacă ar fi după ei adevărul ar mai umbla multă vreme cu capul spart.
