Ne-am unit oleacă, apoi am plecat acasă…

Evaluaţi acest articol
(17 voturi)

„Jurnal de Chişinău” publica ieri un catren unionist: Când Ţara vrea s-o întregească/ Poporul dornic de Unire,/ Pe guvernanţi îi doare-n bască…/ Şi-n alte locuri de gândire.” Nici la noi nu este altfel. Epigrama e semnată de Gheorghe Bâlici, cel care în 2015 cucerea la Festivalul „Vervei” Premiul special pentru ,,Promovarea epigramei româneşti”, atingând inclusiv subiectul bombardării Siriei de către ruşi.

A trecut însă, în vorbe mari şi emoţionante, şi 1 Decembrie Mare, şi 24 ianuarie „mic”, şi au trecut fără să cadă „Zidul Berlinului” de pe Prut. O unire adevărat frăţească, sinceră, la nivel cultural şi economic, căci prezenţa Rusiei pro-dondoniste în coasta Basarabiei ar aduce UE periculos de aproape printr-o România Mare europeană. Basarabenii s-au mai îndepărtat de UE, iar intrarea Republicii Moldova în Uniune ar dizolva graniţele aşa cum se întâmpla la Milcov înainte de unirea Valahiei cu Moldova. Politica la nivel înalt nu se face cu sinceritate, şi nici cu suflet, e „pe interes”, iar noi, cei de jos, rămânem cu speranţele. Unul dintre liderii mişcării unioniste între România şi primul meleag înstrăinat care a ales să vină alături de ceilalţi români, tânărul George Simion, are oricum interdicţie în Republica Moldova şi vrea să candideze la europarlamentare. Aştept să văd dacă va vorbi şi acolo despre năzuinţele noastre, aşa cum generaţia de la ´48 vorbea la Paris. Sau o s-o dea pe politically correct, cum se face?

Este trist doar să „tratăm” Unirea doar la nivel cu vorbe meşteşugite, pe „la ocazii”, aşa cum vorbim, „sezonier”, şi despre Eminescu. A trecut un secol şi România nu mai  este întreagă. La nivel declarativ cel puţin, trei sferturi dintre cetăţenii României vor unirea cu Basarabia, iar peste Prut, aproape jumătate vor acelaşi lucru. La noi, Unirea se face doar… pe versuri. De parcă sentimentele patriotice adevărate trebuie să ne vină doar ca la Black Friday, când e mai ieftin de achiziţionat, ţin o zi şi apoi plecăm mulţumiţi acasă!

Ţin minte anii în care aşteptam în noaptea îngheţată autobuzul ca să ne ia de lângă Hotel „Turist”. Nu exista adăpost împotriva ploii şi vântului, nici bănci, nici măcar un semn care să semnaleze staţia, în schimb vorbeam despre unire, iar fosta stradă cu nume comunist, „6 Martie”, se transforma în strada Basarabiei. Şi, atunci, cine mergea la piaţa „moldovenească” spunea că se duce „la ruşi”. Exact ca acum...

Citit 1253 ori Ultima modificare Marți, 05 Februarie 2019 18:25

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.