Galaţiul atipic

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Galaţiul e un oraş atipic. Aud asta de mai multă vreme, dar încă nu m-am lămurit ce înseamnă. Ok, am înţeles când vine vorba despre condiţiile geografice, că suntem înconjuraţi de ape şi de colosul siderurgic, aşa că nu ne putem dezvolta imobiliar decât spre Vânători sau sptre Brăila. Şi de aici începe atipicul care nu mai ţine de anumite lucruri date.

Am încercat o prelungire a oraşului spre Brăila, s-au făcut câteva blocuri, dar proiectul a fost lăsat baltă după ce s-au investit miliarde într-o infrastructură care ar cam trebui refăcută. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre ideea de atipic. Căldura, de exemplu. În toată ţara blocurile erau încălzite, noi trebuia să fim puţin diferiţi şi să avem parte de circ politic pe o chestiune extrem de dureroasă.

Apoi, să luăm situaţia de la Teatrul Muzical, bunăoară. Un director despre care se spune că a făcut praf o instituţie este dat cu chiu cu vai afară, dar cineva se gândeşte să îl pună în loc pe omul de casă al fostului director. Asta ne poate duce cu gândul la faptul că s-ar încerca să se acopere urmele unui management „atipic” într-un interimat-spălătorie. Curat, atipic. Sau cazul anunţatelor ori prognozatelor candidaturi pentru funcţiile publice din Galaţi. La nivel naţional USL stabileşte să meargă cu candidaţi unici. Stan la Primărie şi Bacalbaşa la Consiliul Judeţului. De unde? Pe lângă ei, mai candidează sigur Chebac şi Durbacă. Şi încă nu e sigur că nu se bagă şi Nicuşor Ciumacenco. Toţi, teoretic, din USL. Da, domnilor, suntem atipici.

 

Există atipic bun şi atipic rău. Nu e greu să ne dăm seama în care dintre categorii se încadrează Galaţiul. Una e să fii atipic precum Elveţia sau Japonia, alta e să fii atipic precum Libia sau Iran. Culmea e că, în loc să încerce să schimbe puţin atitudinea, după 20 de ani în care am devenit cel mai atipic oraş din România, factorii de decizie folosesc atipicul drept justificare pentru potlogării. Ceva de genul „da, domnule, e o situaţie grea la Teatrul Muzical, dar, ce să-i faci?, aşa suntem noi, atipici”. Ca şi când ăsta ar fi un argument. Nu, nu e un argument. E taman ceea ce ne-a băgat în bucluc. Pentru că, în loc să fim în rând cu lumea, facem lucrurile pe dos şi ne mirăm că nu ne iese. Da, înţeleg atipicul drept specificitate, e nevoie de aşa ceva, dar lucrurile serioase trebuie făcute ca la carte. Mai întâi să facem totul corect şi apoi să ne gândim la ceea ce ar putea să ne diferenţieze de alţii.

Din păcate, Galaţiul iese în evidenţă în special cu lucrurile atipice rele. Rareori se mai întâmplă şi evenimente ieşite de comun pozitive. Şi întotdeauna sunt mai degrabă rodul întâmplării, al excepţiei. Da, domnilor, suntem atipici. Şi nu prea avem motive de mândrie.

Citit 1244 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.