România are 33 de europarlamentari. Chiar nu-i ştiu pe toţi şi despre activitatea fiecăruia în parte e greu să vorbeşti. Unii mai dau raportul, alţii apar în situaţiile de monitorizare privind luările de cuvânt- aşa am aflat că printre cei mai zeloşi vorbitori se află fiica preşedintelui - iar despre alţii aflăm ce au făcut doar cu ocazia unor scandaluri, cum au fost cele legate de Adrian Severin şi Corneliu Vadim Tudor.
De la Galaţi se aude mai tare vocea Adrianei Ţicău, o persoană pe cât de responsabilă, pe atât de tenace în urmărirea unor scopuri clar definite şi din care România nu ar avea decât de câştigat. Dacă cineva din ţară îşi face timp să o asculte…
Săptămâna trecută a izbucnit exploziv o preocupare majoră a europarlamentarilor noştri, şi anume, nu vă miraţi!, problema Madagascarului. Când stai cu România pe creştet într-un echilibru destul de instabil, pasiunea europarlamentarilor români pentru starea locuitorilor malgaşi şi încălcarea democraţiei în statul amintit te pune oarecum pe gânduri.
Dezbaterea din UE a adus la pupitrul vizibil înalt numeroşi vorbitori din ţările membre. Printre ei şi cinci români, o proporţie mai mare decât a altor state. Cei cinci au ţinut neapărat să-şi expună punctul de vedere, să se îngrijoreze public pe această temă.
Nu contest importanţa, pentru malgaşi, a situaţiei din Madagascar. Aşa că am citit cu atenţie intervenţiile aleşilor noştri, cu sentimentul că măcar unul dintre vorbitori va ieşi din generalităţi şi va spune altceva decât colegii săi, va face altceva decât să bifeze o ieşire la microfon.
Pe Cristian Preda, cel interesat şi de situaţia din Birmania, nu doar de Madagascar, îl mai înţeleg. El chiar a fost într-o călătorie în Madagascar, prin 2005, aşa că sensibilitatea lui pentru situaţia de acolo poate fi explicată.
Dar EBA de ce n-o fi dormind din cauza climatului de violenţă şi de nesiguranţă despre care n-a spus decât ce au afirmat şi antevorbitorii? Cică populaţia din Madagascar se confruntă acum cu o rată a sărăciei de 80%.
Sunt rea dacă mă întreb pe unde, vorbesc de plaiul mioritic, curge la noi laptele şi mierea? Aşa, pentru comparaţia cu nivelul de trai al populaţiei care a trimis-o pe ea în PE…
Spinoasa problemă malgaşă i-a frământat şi pe Corina Creţu, Monica Macovei şi Sabin Cutaş. Nu-i mai nominalizez pe cei interesaţi de oile care au febră sau de războaiele religioase din Orient. Dar nu-l pot uita pe Vadim, furibund din cauza exterminării câinilor de pe plaiul mioritic.
Cu oamenii mai avem de aşteptat, pentru că, încă, sunt mai mulţi. De ei se vor ocupa urmaşii urmaşilor acestor aleşi ai noştri, care fac naveta cu avionul şi primesc salariu în euro.
Ia uitaţi ce spune fiica preşedintelui: „SUA nu mai oferă scutiri de taxe importurilor de produse textile provenind din acest stat”. E vorba despre Madagascar, normal. Că doar nu credeţi că e interesant pentru cineva cum stăm cu taxele în România şi cum se comportă Statele cu ai noştri.
Era o vreme când ne indignam cu toţii că un buticar se apuca să facă echipamente de protecţie pentru lucrătorii din centralele atomice. Sau că un cântăreţ de muzică populară ajungea parlamentar. Măcar ei aveau habar ce merge şi ce nu merge pe piaţa şi în politica românească.
Acum, nimic nu ne mai miră. E o problemă în Madagascar? Să luăm atitudine!
