Nu aş fi crezut, până la dosarele Aviasan şi Hortigal, că fantoma corupţiei poate ajunge atât de lesne la nivel de înalt funcţionar public. Auzisem până atunci legende nenumărate. Spre exemplu, prin 1993-1996 era la modă informaţia cum că fostul senator Ilie Plătică avea parte (zeciuială – de unde şi era poreclit „10%”) la toate contractele dintre stat şi firme private. Habar n-am dacă aşa a fost. Au curs râuri de cerneală, dar dovezi nu a furnizat, niciodată, niciunul dintre cei care prezentau bârfa ca fiind 100% adevăr.
Prin 1996-2000 a fost rândul fostei deputate ţărăniste Elena Iacob să intre în malaxorul ştirilor underground despre corupţie. S-a speculat la greu că doamna cu pricina semna privatizări de fabrici socialiste pe trei pungi de cafea şi-un cartuş de Kent. Evident, nu a dovedit nimeni asta, aşa că mitul şpăgii către demnitarii gălăţeni a rămas pe mai departe doar un mit.
Şi după 2000 am asistat, în special în presa „de nişă”, la aceeaşi avalanşă de „dezvăluiri” fără dovezi şi de informaţii cu formă, dar fără fond. Bunăoară, un deputat de la PD era acuzat că ia şpagă sub formă de camioane pline cu grăunţe de păpuşoi. Citeam şi mă cruceam. Şi aşteptam ca organele statului să ia măsuri. Nu s-a întâmplat. Complicitate? Mită în formă continuată? Minciună? Greu de spus.
De-abia după scandalul Boldea (Afacerea Aviasan) a început să se vadă o ţâră din luminiţa de la capătul tunelului. N-aş putea paria că Boldea a fost primul corupt dintre demnitarii gălăţeni. Aş miza mai degrabă că nu, însă hoţul neprins e negustor cinstit. Juridic vorbind. Dincolo, însă, de bănuieli şi de crâmpeie de adevăr, istoria va consemna o realitate tristă: Mihail Boldea este primul deputat de Galaţi ajuns la zdup pentru corupţie şi crimă organizată, iar Aura Luchiniuc este primul şef important de instituţie arestat. Cronica înaltei corupţii gălăţene începe cu ei.
Scandalul Hortigal este a doua poveste de acest gen. Prefectul Cosmin Păun i-a făcut cadou unui afacerist, prin acte complet ilegale, terenuri ale statului în valoare de peste 40 de milioane de euro. Personal, mi se pare că la mijloc este un act de corupţie, mai ales că se vorbeşte despre o şpagă de un milion de euro. Suma este credibilă căci, din ce se aude, Păun nu este primul demnitar de Galaţi momit cu această mită în afacerea Hortigal. Există informaţii că alţi doi-trei foşti prefecţi şi subprefecţi au primit „oferta”, dar că au refuzat-o, pe principiul că libertatea e mai scumpă.
Nu pot decât să-mi scot pălăria în faţa acelor înalţi funcţionari incoruptibili. Din păcate nu ştiu sigur numele prefecţilor şi subprefecţilor care au refuzat şpaga de la mafia imobiliară, aşa că evit să speculez. Nu de alta, dar în intervalul cu problema s-au derulat vreo 5-6 oameni pe amintitele funcţii şi, din ce se pare, doar unii au fost „ofertaţi”.
Îi felicit pentru verticalitate şi sper că nu e doar instinctul de conservare la mijloc. Îi respect, dar vreau să le spun că i-aş fi declarat eroii mei – alături de Superman şi Spiderman (glumesc!) - dacă îi DENUNŢAU la DNA pe cei care au încercat să-i mituiască. În acelaşi timp, trebuie să admit că viaţa unui înalt funcţionar este mai complicată decât pare şi că adevărul nu este - de multe ori - cea mai bună soluţie politică. Din păcate.
