Gooool! Cu mingea nepăsării

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Am cunoscut un administrator, locatar al blocului cu pricina, care vrea neapărat să construiască o centrală pentru imobil. Omul este de o tenacitate feroce. Face hârtii, caută soluţii şi vine din două în două zile la ziar, de i-aş da eu teren numai să-şi împlinească visul.

Evident,  problema lui se loveşte de birocraţie din toate părţile şi unii mai au puţin şi-l fac nebun. Dar nu este. Are numai o idee şi scopuri bine definite, care ar putea da rezultate.

Îl admir pentru această insistenţă. Şi nu mă pot opri să nu mă întreb de ce o armată de directori sau de aleşi nu găsesc resurse de a se bate pentru scopuri mult mai clare şi în cauze unde rezolvarea stă doar în mâinile lor. Să vă dau două exemple, cu rugămintea să nu vă gândiţi la persoane, ci doar la principii, pentru că regula neimplicării funcţionează aproape peste tot.

Uite, chestia cu proiectul privind reciclarea deşeurilor, în care s-a băgat o sumă importantă de 4,2 milioane de euro. De un an şi mai bine, staţia de sortare şi punctele de colectare stau degeaba din cauza neînţelegerilor politice dintre consilieri. Sau a nepăsării acestora. Mă întreb de ce omul care răspunde de ele nu a fost la şedinţele de consiliu, unde trebuia discutată problema, să le bată obrazul.

Sau tabăra de la Buciumeni. Direcţia care deţine clădirile a aflat după trei ani că primarul de acolo i-a suflat de sub nas terenul. Nici primarul nu s-a dus la minister să se bată pentru clădiri, nici Direcţia n-a făcut demersuri la guvern să-i fie înapoiat terenul. Şi acum toată lumea, în frunte cu prefectul, aşteaptă pe cineva, de acolo de sus, care să se gândească la problema asta.

Ştiu că nu e uşor să faci anticameră pentru ceva, dar atâta vreme cât numai aşa poţi avea câştig de cauză, ce te împiedică? Chiar ne-am pierdut cu toţii ştiinţa şi putinţa de a ne lupta pentru cei pe care îi conducem, îi reprezentăm etc. Şi mingea nepăsării se rostogoleşte în poarta cetăţeanului de rând.

„Nu e treaba mea” devine principiu de muncă şi viaţă. Dar să iei salariu nu e treaba ta? Să te muţi de pe post de director pe altul, sau de pe lista de deputaţi pe cea de senatori, doar pentru o semnătură pe statul de plată şi o maşină la scară nu e obositor?

Am întâlnit poziţii ferme împotriva regionalizării, şi la cititori, dar şi în declaraţiile de presă ale politicienilor. Fie, mi-am zis, poate cineva încropeşte o reacţie legală, cu atitudine, cu soluţii...

Între timp, direcţiile gălăţene se cam mută pe la Iaşi şi Constanţa, una câte una. Ultimul zvon este că şi ISU s-ar îndrepta tot către malul mării. Deci nu se face reorganizarea teritorială legal, dar se împlineşte faptic. Iar ai noştri nu-şi calcă pe orgolii să descâlcească această permanentă marginalizare a Galaţiului şi nu se gândesc la consecinţele ei. I-am ales ca să se  joace cu bilele în Parlament.

Principiul „ziua trece, leafa merge” ar trebui trecut în contractul de muncă la românii aleşi şi numiţi. Măcar să legiferăm nepăsarea lor faţă de tot şi de toate. Şi să nu ne mai mirăm apoi, patru ani, că i-am votat degeaba.

Citit 1650 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.