Faceţi legi pentru viaţă, nu pentru moarte

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În mai şi iunie anul acesta, am făcut apel prin ziar la oamenii cu suflet mare să-l ajute pe Eugen Teodoraşcu. Supravieţuitor al unui transplant de plămâni, atins de boala cunoscută sub numele de esofag Barrett, gălăţeanul suferă şi de o formă foarte rară de diabet zaharat de tip II, fiind singurul din ţară care are nevoie de un tip de insulină nedecontat de CAS. Lunar, o bună parte din pensia dumnealui şi din salariul soţiei se duce pe insulină, fără de care, evident, nu poate trăi.

Laura Cristiana Paraschiv, fetiţa de 14 ani din Galaţi care suferă de ceea ce cunoaştem popular sub denumirea de boala somnului, nu poate fi încadrată în gradul I de handicap, deşi, practic, necesită supraveghere continuă, orice criză putându-i fi fatală. Părinţii se luptă cu boala, ea se luptă cu boala, sistemul de protecţia socială nu reuşeşte să se lupte însă cu propriile reguli injuste. Nu există criterii, nu există prevederi, nu avem lege.

Şi Eugen, şi Laura sunt oameni. Familiile lor suferă oricum mai mult decât oricare dintre noi poate sau vrea să-şi imagineze. Gândiţi-vă, pentru o clipă, cum ar fi să vă pice copilul din picioare, fără avertisment, cufundându-se brusc într-un somn adânc, din care nici nu ştiţi când sau dacă se va mai trezi. Imaginaţi-vă, de exemplu, că viaţa tatălui dvs. ar depinde de o doză de insulină pe care, luna asta, nu mai aveţi bani să i-o cumpăraţi. Fiecare dintre aceşti oameni care îi sprijină pe gălăţenii despre care vorbeam sunt, de multe ori, în situaţia limită în care diferenţa dintre viaţă şi moarte o face o sumă mai mică sau mai mare de bani.

Avem o grămadă de deputaţi şi senatori, 14 mai exact, după ce dr. Aurel Nechita a pierdut locul în Parlament. Deşi poate chiar dumnealui era cel mai în măsură să facă proiectul de lege la care mă gândesc, sunt convinsă că oricare dintre reprezentanţii Galaţiului ar fi capabil să-l întocmească - poate chiar colega dumnealui de partid, dna Lucreţia Roşca. Propuneţi şi susţineţi, doamnă deputat, o lege pentru excepţiile medicale, una care să prevadă condiţiile în care un pacient poate primi mai expeditiv drepturile ce i se cuvin, una care să conţină şi situaţiile acestea limită: forme rare de diabet, forme rare de cancer, situaţii în care este clar că familiile nu pot suporta costurile aferente tratamentelor. Am înţeles, şi noi, şi aparţinătorii, că sunt situaţii în care asigurările medicale nu acoperă cheltuielile pentru cel mai bun tratament, am înţeles că în cazul unei proteze de braţ sau de picior se decontează doar o variantă de mai proastă calitate, mai grea, mai inestetică, mai puţin funcţională. Am înţeles şi părinţii au făcut fundaţii, noi am făcut campanii, oamenii de bine au donat pentru ca diferenţa dintre un copil care supravieţuieşte şi unul fericit şi complet integrat să nu depindă de lipsa banilor.

Dar în cazurile acestea neprevăzute de lege nu e vorba de un lux, fie el şi medical. Discutăm despre supravieţuire. Eugen Teodoraşcu a făcut transplant de plămâni cu ajutorul asigurării medicale, dar diabetul său atipic îl poate ucide fără insulina al cărei cost nu e suportat de CAS. Laura Paraschiv poate să adoarmă brusc şi să cadă într-o zi, când nu există nimeni s-o supravegheze. Şi, asemenea lor, mai sunt, nu am niciun dubiu, suficienţi oameni încât să se justifice o lege nouă. O lege pentru viaţă, chiar şi atunci când soarta e potrivnică.

Citit 1488 ori Ultima modificare Marți, 06 August 2013 18:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.