Îmi amintesc perfect vremurile de dinainte de 1990, când gălăţenii îi invidiau pe brăileni pentru că la ei încă se mai găsea de mâncare. Şi aşa era. Poate fiindcă nu fusese secretarul de partid pe judeţ aşa de afurisit, poate pentru că la Brăila etnicii greci erau în poziţii-cheie ale comerţului, iar asta se simţea, nu ştiu să zic exact de ce, dar în oraşul vecin încă se mai găseau unele, altele. Aşa cum acum se găsesc haine mai frumoase, cărţi mai bune, filme la cinema, evenimente culturale de marcă.
De altfel, pizmaşi suntem pe vecinii noştri şi fiindcă lor nu le-a fost bombardat centrul istoric în Al Doilea Război Mondial, de parcă ar fi făcut bieţii oameni vrăji în rada portului, să nu pice bomba. Ar fi hilar, dacă nu s-ar traduce într-o imposibilitate, la nivel instituţional, de a face aceste două oraşe să conlucreze pentru binele comun. Nici nu o să se poată, cu aşa o comunicare eficientă, dar care lipseşte cu desăvârşire. Să exemplificăm: în weekendul care s-a încheiat, Galaţiul a fost gazda Festivalului "Rock la Dunăre". Un eveniment bine venit - în ciuda unor cârcoteli la care nici măcar nu mă voi referi - şi care, sunt sigură, ar fi beneficiat de încă şi mai mult public dacă i s-ar fi făcut reclamă şi în oraşul vecin, dacă am avea şi noi mijloace de transport între cele două oraşe care să funcţioneze până la ora 24,00 şi dacă, evident, cele două administraţii s-ar fi înţeles asupra programului evenimentelor. Asta pentru că, la Brăila, a avut loc Festivalul Internaţional al Muzicilor Militare, eveniment care se întâmplă la fiecare doi ani şi care, cred eu, ar fi putut fi programat în alt weekend, ca să se bucure şi gălăţenii de el, dar şi brăilenii de rockul nostru. Unde mai pui că, în loc să facem şi noi Festival Internaţional de Fanfare, am fi putut să punem mână de la mână cu brăilenii şi să facem un festival mai mare şi mai frumos, în fiecare an, nu la doi, cu participare extraordinară şi cu public pe măsură. Asta ca să nu mai spun de festivalurile de folclor, din care avem şi noi, şi brăilenii, de exemplu. De ce să nu se poată, domnule, să cânte artiştii o oră la Galaţi şi una la Brăila sau o zi colo, o zi dincolo? Ce, e chiar atât de greu?
Uite, Brăila vrea să fie capitală culturală europeană în 2021. Şi bravo ei că vrea, că are şi cu ce! Dar nu era oare mai bine dacă încercam chestiunea asta împreună? Că avem şi noi festival de carte, de poezie, studenţesc de folk, iată, festival rock ce se alătură celor organizate de Centrul Cultural, avem cu ce să candidăm. Împreună, cred eu, ne-ar fi fost mult mai uşor să convingem. Aşa cum, în 2010, Essen a candidat, pentru regiunea Ruhr din Germania, la acelaşi titlu, dar proiectele culturale au fost dezvoltate de cele 53 de localităţi componente. La ce visez eu însă aici? Deşi suntem despărţiţi doar de cei 15 km ai şoselei dig, ne desparte, pe gălăţeni şi brăileni, un fluviu de orgolii, de interese meschine, de şefisme absurde. Şi tot n-avem autostradă, şi tot n-avem aeroport. Şi tot n-avem, deocamdată, nici pod sau tunel. Dar, nu-i aşa, mai bine să n-avem separat, decât, Doamne păzeşte, să împărţim sărăcia cu vecinul.
