La ce bun un sistem modern, automatizat de colectare a deşeurilor de ambalaje, dar şi de electrice şi electrocasnice, dacă nu ne dă nimeni bani cât să recuperăm investiţia făcută la un moment dat? Cel puţin acest lucru reiese din multele comentarii postate de către unii sau alţii pe Facebook (şi pe site-ul cotidianului nostru) la ştirea inaugurării punctului de colectare separată a deşeurilor din parcarea Carrefour, care dă la schimb bonuri de reducere la cumpărături. Valorile bonurilor sunt foarte mici, spun unii. Ceea ce nu îşi dau seama aceşti oameni este cât ne costă necolectarea separată şi nereciclarea acestor deşeuri. Toţi vrem beneficii imediate, măsurabile în bani. Dar nu ne dăm seama cât de important este să colectăm separat hârtia, pentru a nu mai tăia un alt copac şi un altul, şi un altul.
Ne plângem de tăierile de copaci de pe strada Mihai Bravu, ne-am plâns de ciopârţirea teilor de pe Domnească, Coşbuc şi aşa mai departe. În schimb, parcă nu realizăm că fiecare hârtie, ambalaj din hârtie, carton aruncat aiurea înseamnă tăierea unui copac. O baterie conţine în medie 20 de grame de metal, iar 50 de baterii conţin un kilogram de metal, ce poate fi reutilizat, dar în acest moment el se pierde în deşeuri. Nu numai că se pierd resurse, dar deşeurile conţin şi metale grele, iar acestea, odată ajunse în natură, contaminează solul. În loc să realizăm din PET-uri materie primă pentru covoare, jucării, tapiţerii, acestea umplu groapa de gunoi.
Gunoiul ne costă şi ne va costa şi mai mult. Asta nu înţelegem. Privim problema exact pe dos. Important nu e cât câştigăm, ci cât pierdem nereciclând. Dacă nu reduc, prin reciclare, cu 15 la sută cantitatea de deşeuri ce ajunge la groapa de gunoi, primăriile au obligaţia să plătească 100 de lei pe fiecare tonă nerealizată până la cuantumul respectiv. Oare banii aceştia nu sunt daţi tot din banii noştri, ai contribuabililor, tocmai pentru că nu suntem în stare să aruncăm separat deşeurile reciclabile?
De la anul, vom avea o taxă pe deşeuri la groapa de gunoi în valoare de 80 de lei pe fiecare tonă, iar banii vor merge la Fondul pentru Mediu. Este o directivă dată tocmai pentru a ne aduce la cunoştinţă că gunoiul ne costă, dacă nu încercăm să reciclăm. Până acum, dădeam vina pe faptul că PET-urile, hârtia şi metalele sunt furate din pubele sau că Ecosal face colectarea aiurea. Acum ne plângem că nu suntem plătiţi cu mai mult pentru predarea unui laptop, a unui aragaz sau a unui frigider stricat într-un sistem de reciclare. Ni se oferă nişte condiţii de bun simţ pentru a putea preda deşeuri, dar nu, mai bine stăm în casă cu smartphone-uri stricate, cu televizoarele stricate aruncate, undeva, pe şifonier, că poate - poate ne va da statul sau cineva un premiu pentru cât de bine le păstrăm. Sau mai bine să îl aruncăm la gunoi, pentru ca toate metalele grele şi celelalte elemente componente să afecteze solul, aerul şi chiar apa pe care o bem.
Sistemele de colectare separată şi reciclare din ţară nu funcţionează nu numai din cauză că reprezentanţii municipalităţii sau responsabilii cu salubrizarea nu îşi fac treaba. Totul este un circuit, iar noi facem parte din circuit.
