Proverbul „Fă-ţi iarna car şi vara sanie!” cerea ca soarta de vară a Plajei „Dunărea”, închisă în plin zăduf, să fie gândită încă din iarnă. Consilierii locali au renunţat însă în vară să mai ia, aşa cum stabiliseră iniţial, în administraţie directă plaja (ca şi statul, şi administraţiile publice locale sunt administratori mai slabi decât particularii!) şi vor să organizeze o licitaţie publică pentru concesionarea activităţii. Fain! Fix la iarnă vom avea – poate – şi vreun muşteriu concesionar! Până atunci, ne mulţumim cu „o să”! Aşa cum ne-am obişnuit cu o Dunăre minunată, cum nici la Viena nu este, dar bătrânicioasă, cu chioşcuri mărunte, un aer de abandon şi modernizată… doar pe panouri, cu imagini ale unei viitoare Faleze (dar nici din desenele minunate nu se observă vreo dezvoltare curajoasă, ci, şcolăreşte, pavaje colorate şi un bazin cu trambulină). Bine că măcar se vopsesc sculpturile în metal! A veni cu propuneri noi nu înseamnă să aduci extratereştri la Galaţi, ci măcar să ţii cont de cerere, pentru a mai recupera din cheltuieli. Căci cheltuielile publice se anunţă în continuare mari, cu (în sfârşit!) modernizări mai notabile, de străzi îndreptate, intersecţii puse în valoare, aceasta şi cu expropieri, nu ştim încă dacă lente sau posibile… Marile proiecte sunt binevenite, fie pod, areroport ori cosmodrom, dar măcar pe ăstea mici să le avem, să nu ne lipsească ceea ce are omul şi la ţară – măcar o băltoacă în care să nu te îneci şi un mal pentru plajă! Vă invit să vedeţi cum tot nişte oameni au dezvoltat în ultimii ani Tulcea, un port mai mic, care are un parc în port cu busturi ale personalităţilor locale (şi Tecuciul are, nu şi Galaţiul!), pavaje excelente în centru, fântâni arteziene programate pe calculator, cu o arhitectură modernă, îndrăzneaţă, de bun gust, cu blocuri anvelopate uniform şi clădiri particulare de secol XXI. Mai mare ruşinea pentru noi, oraş mare!
Ca să ne întoarcem la ce arde zilele acestea de nesfârşită caniculă: aproape 300.000 de gălăţeni nu au parte de relaxare şi nici economia oraşului, dependentă şi de vânzarea serviciilor, cu atâta lume însetată care vrea bere, suc, apă minerală şi îngheţată, nu câştigă! Este greu de crezut că, existând cerere, nu privim chestiunea plajei nu ca pe un hatâr făcut alegătorilor, unul costisitor, ci ca un motor economic, alături de prestarea unor servicii necesare ca aerul şi… ca berea. Oare nu suntem în stare să aducem lucrurile măcar la nivelul trist de dinainte de Revoluţie, când nici măcar nu aveam Coca Cola, dar aveam bazine pe mal, în apă şi plajă la Siret şi la Zaclău?!
Acum, de capul lor, oamenii „şi-au făcut” din nou plajă, improvizată, peste Dunăre, unde-a mai fost. Dar fără cartografierea gropilor din apă, fără salvamari sau asistenţi medicali, fără salubritate, fără duşuri, fără suc şi apă - nicio tonetă, gălăţeană ori tulceană! Cu o biată cârciumă în sat, cu o măsuţă afară, şi la bac nişte chioşcuri încinse cu de-ale gurii, sucuri şi beri. Toate, departe de plajă! Gunoaie şi bălegar, peste tot, chiar şi pe plajă, unde nisipul este însă fin şi alb. De ce nu s-ar lega un parteneriat între comuna Brătianu şi Galaţi? Ar câştiga puţintel toată lumea şi ar fi decent pentru locuitori. Abia apoi am putea vorbi şi de cel pod… suspendat, ori de tunelul nesfârşit. Pleci cu apa de acasă, iar la revenirea în oraş ai doar cu un autobuz la oră, ori urci dealul, pieptiş, să-ţi dai sufletul în soare! N-ar colabora primăriile între ele, de parcă am fi Coreea despărţită!
