Zile la rând, am prezentat cam care sunt propunerile consultantului Eptisa, realizatorul Planului de Mobilitate Urbană, pentru a transforma Galaţiul dintr-un oraş sufocat de mijloace de transport private şi publice suprapuse, de maşini parcate pe trotuare sfărâmate, într-un oraş primitor, cu un transport ecologic, accesibil, etc.
Cu toate hibele Planului, că nu a inclus toate părerile cetăţenilor, că e prea vag, că nu propune proiecte concrete, tot sună a prea frumos. Mulţi cititori au zis că Planul vorbeşte despre SF-uri. Tind să le dau dreptate, dacă ţinem cont de cum s-a investit până acum, de ritmul în care s-au atras fonduri europene, de mersul de melc în care sunt realizate anumite investiţii, de calitatea proastă a lucrărilor, etc.
Dar nu trebuie să uităm că, până la urmă, şi acest Plan de Mobilitate Urbană este o formalitate. A fost făcut pentru că trebuia făcut, asta nu înseamnă că vor fi şi atrase fonduri europene pentru a fi rezolvate problemele identificate de către Eptisa sau că vor fi realizate proiectele de investiţii propuse. Planul este o formalitate din start, numai dacă ne gândim la faptul că nu toate proiectele propuse de cetăţeni au fost incluse, că nu a mai fost o a treia dezbatere publică, înainte de aprobarea în Consiliul Local, apoi pentru că aleşii, respectiv consilierii, au aprobat un document incomplet, fără să aibă proiectele de investiţii în faţă.
Joi, tot în ziarul nostru, tot cu titlu informativ, au apărut o serie de articole care au prezentat strategia de dezvoltare a oraşului până în 2020. Planurile, poate la fel de măreţe precum cele din Planul de Mobilitate Urbană, vizează sau visează să transforme Galaţiul într-un „centru regional al competitivităţii şi oportunităţilor, cu relaţii teritoriale de cooperare, cu o infrastructură turistică orientată spre polii de atracţie regionali, un mediu prietenos pentru locuitori şi vizitatori, un oraş cu autorităţi locale responsabile şi deschise, cu cetăţeni activi şi o comunitate de afaceri dinamică şi implicată”.
Păi să nu fie de râsu-plânsu’ faptul că se trasează strategii, că se fac planuri pentru piste, extindere a infrastructurii pentru troleibuze, poduri peste Dunăre şi tramvai până la Brăila, iar budele miros a hoit?
Primăria nu e în stare să rezolve problema câinilor, pentru care ţipă cetăţenii, zilnic, nu e în stare să îşi strângă gunoiul, fără să îl fure alţii din tomberoane şi ne toarnă proiecte pe bandă rulantă. Viitorul sună bine, realitatea, însă, nu prea.
Cum poate spune Primăria că până acum nu a constatat abateri contractuale în ceea ce priveşte întreţinerea toaletelor publice ecologice, când acestea miros de-ţi mută nasul din loc, numai cât treci pe lângă ele? Municipalitatea nu e în stare nici măcar să supravegheze modul în care sunt întreţinute toaletele ecologice de către societatea căreia i-a fost încredinţat serviciul acesta, cum să se apuce să atragă fonduri europene şi să transforme Galaţiul în nu ştiu ce pol regional? E clar că, deşi ne pute totul în curte, ne plac la nebunie formalităţile frumos mirositoare.
