Anii trecuţi, mi se părea sinistru să aud pe la cunoscuţii sau rudele mai în vârstă că îşi caută loc de veci. Oameni poate puţin trecuţi de 50 de ani făceau demersuri să achiziţioneze un loc de veci. Habar nu aveam că peste ani o să aflu că la Cimitirul „Eternitatea” nu mai sunt locuri de veci de cel puţin opt ani, iar concesionări cum se făceau odată, că îţi luai locul de veci din timpul vieţii, să fii sigur că nu rămân rudele cu rămăşiţele în braţe, nu se mai fac demult. În luna august, anul curent, nu mai erau decât 100 de locuri de veci, în aşa-numita solă de urgenţă, la Cimitirul „Sf. Lazăr”. Deci dacă n-ai loc de veci, şi, Domne fereşte!, îţi moare cineva, pentru că se întâmplă şi asta (doar dacă n-au găsit Primăria şi Consiliul Local vreo soluţie pentru nemurire), ori cumperi de la o persoană fizică, ori poate mai nimereşti unul dintre locurile alea la urgenţă.
Acum, mă întreb, oare ce e mai sinistru, să ai loc de veci din timpul vieţii sau să nu ai loc de veci nici când mori?
Una peste alta, la „Sf. Lazăr” există, probabil tot de atâta timp de când există şi cimitirul, două parcele goale, nefolosite, neamenajate, în partea de est, respectiv, sud a cimitirului. Chiar dacă situaţia crizei locurilor de veci era cunoscută la nivelul municipalităţii, chiar dacă aceasta ştia şi de existenţa celor două zone, abia ieri, în şedinţa extraordinară a Consiliului Local, a fost aprobată o parcelare a celor două suprafeţe, pe care urmează să fie amenajate încă 419 locuri de veci.
Probabil s-o fi îngroşat gluma, s-o fi dus careva cu mortu'-n braţe la Primărie, altfel nu văd de ce atâta grabă, să aprobe parcelarea suprafeţelor libere - şi nu oricum - ci în şedinţă extraordinară. Chiar şi-aşa, cu 419 locuri de veci în plus, nu se rezolvă problema, mai ales că între timp s-or fi dus şi alea 100 de locuri care mai erau în august. Asta dacă ţinem cont de faptul că fostul director al societăţii Gospodărire Urbană, Eduard Grosu, estima că, în medie, lunar, se fac cam 60 de înhumări.
De cel puţin trei ani, se vorbeşte de un nou cimitir, dar în trei ani edilii nu au găsit nicio soluţie viabilă. An de an, răspunsul e că se poartă discuţii pentru identificarea unui nou teren, dar fără să se reuşească acest lucru. Sigur, amenajarea unui nou cimitir trebuie făcută după anumite reguli, trebuie consultată preoţimea, este necesară o investiţie, nu poate fi făcută peste noapte, dar nici criza locurilor de veci nu s-a ivit peste noapte. Singura soluţie care ar putea interveni într-un timp cât mai scurt, dacă o mai fi valabilă şi aia, făcută publică de către şeful Consiliului de Administraţie al societăţii Gospodărire Urbană, Silviu Bacalum, ar fi posibilă prin comunitatea evreiască, respectiv să ne lase să ne îngropăm morţii în Cimitirul Evreiesc. Dar la cum s-au mişcat lucrurile până acum, nu mare ar fi mirarea să pice şi această posibilitate.
Aşadar, nu vom mai avea 100 de locuri de veci, vom avea 419, dar vom vedea câţi ani vor mai trece până când municipalitatea va găsi şi implementa o soluţie care să nu fie pe termen scurt şi extrem de scurt.
