Mintea alesului cea de pe urmă

Evaluaţi acest articol
(10 voturi)

„Ptiu-ptiu-ptiu, nu v-ar fi de deochi!”, aşa-mi vine să-i scuip pe-ai noştri aleşi. Şi, eventual, să le fac, precum mama lui Nică, un zbenghi pe frunte… de pildă, cu funinginea de la Colectiv. Dom’le, cum s-au întors ei cu faţa la popor, după ce l-au tratat cu băs… aia, cu dosul până acum. Cât de preocupaţi au devenit de bunăstarea noastră, cum achiesează ei cu entuziasm la toate ideile de schimbare, de primenire a sistemului public strigate din stradă. Dar să nu vorbesc la modul general.

Hai să-ncep din pătrăţica noastră, adică de la nivel local. Luni, odată cu aprobarea unui credit pe 20 de ani pentru căldură şi a unui preţ mai mic la gigacalorie (a se citi o subvenţie mai mare plătită de la bugetul local de noi toţi, posesori sau nu de centrale termice), consilierii locali au început să-i pună întrebări incomode directorului Calorgal, Cristian Istrate. Şi-au adus aminte că societatea nu are organigramă, nu are buget aprobat, nu are nici măcar o conducere votată. Şi, totuşi, societatea a intrat în pâine de la 1 aprilie! Cum se face că tocmai pe 9 noiembrie au devenit brusc preocupaţi ca nu cumva Calorgal să aibă soarta Apaterm? O să-mi spuneţi că, de frica falimentului apatermist, aleşii suflă acum şi-n Calorgal. Şi, totuşi, Apatermului nu-mi amintesc să i se fi cerut rapoarte lunare…

Să nu uit de ameninţarea primarului Marius Stan, care i-a sugerat managerului Calorgal că va avea soarta altui director de la altă societate, care a fost demis. Aluzia era la Eduard Grosu, care, între noi fie vorba, n-a fost chiar demis, ci şi-a dat demisia… de bună-voie şi silit de împrejurări.

Departe de mine intenţia de a-i critica pe aleşi că stau cu ochii pe Calorgal ca pe butelie. Bine fac! Dar era bine s-o fi făcut de la bun început. De pe vremea când se numea Apaterm… iar unii dintre ei erau în consiliul ei de administraţie. Ce vremuri!

Nu mai demult de luna trecută, tot aleşii au înfiinţat o comisie care să analizeze situaţia imobilelor retrocedate, în care funcţionează instituţii de interes public şi pentru care plătim chirie de ani buni: Colegiul „Cuza”, Maternitatea „Buna Vestire”, Grădiniţa „Cristal”... Ideea de bază ar fi să se cumpere aceste imobile, dacă nu cumva, prin plata chiriei atâta amar de vreme, le-au şi răscumpărat deja. Şi tot acum vor să vadă dacă nu pot cumpăra clădirea retrocedată în care a funcţionat Teatrul de Păpuşi „Gulliver”, pe vremea când nu era doar o secţie a Teatrului Dramatic. Da, artiştii merită un teatru numai al lor. Şi tot e mai bine acum, mult mai târziu, decât niciodată! E greu şi pentru un Gulliver în ţara aleşilor, dar bine că le mai dă Dumnezeu şi mintea de pe urmă.

Şi dacă tot vorbeam de Dumnezeu, iată şi o minune: administraţia locală a reuşit să cheltuiască 61,17 la sută din banii de investiţii, pe trimestrul al treilea al anului în curs. Da, ştiu, asta înseamnă că aproape 40 la sută din bugetul de investiţii a rămas necheltuit. Dar dacă privim în urmă şi vedem că pe al doilea trimestru Primăria municipiului Galaţi a reuşit să cheltuiască doar 44,44 la sută din bani, iar pe primul trimestru aproape două treimi din fonduri au rămas neatinse, nu-i aşa că avem de-a face c-o minune? Concluzie? Tot e bine ca din când să le vină aleşilor la cap mintea cea de pe urmă… fie şi de pe urma ieşirilor în stradă ale gălăţenilor.

Citit 1180 ori Ultima modificare Miercuri, 11 Noiembrie 2015 19:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.