De ani buni, băgăm bani în serviciul de ecarisaj al Primăriei Galaţi, fără să se întâmple propriu-zis nimic. Ba, anul trecut, cetăţenii care locuiesc la bloc s-au trezit că trebuie să plătească de două ori taxa de ecarisaj.
De-a lungul anilor, din taxa de ecarisaj s-a dat de mâncare câinilor din padocul public, dar nici asta nu s-a întâmplat până la capăt, dacă ţinem cont că, din iulie 2014, aceştia sunt hrăniţi din donaţii. Au fost cumpărate tractoare, dar padocuri nu s-au construit, cel puţin nu atâtea câte ar fi trebuit, pentru numărul fabulos de peste 16.000 de câini, cât are Galaţiul. A fost făcut unul în 2013, ca extensie a adăpostului vechi, dar numărul de locuri nu s-a mărit extraordinar. Promisiuni de construire a unor padocuri au venit şi de la Dumitru Nicolae, şi de la Marius Stan. Construcţia din 2013 ne-a mai scos un pic ochii, primarul şi-a reînnoit promisiunile şi unii dintre noi şi-au zis că poate-poate va face ceva, până la urmă avea doar un an şi un pic de mandat. Numai că acum mandatul e pe sfârşite, iar un alt padoc nu a venit. La început de 2016 şi la sfârşit de mandat, avem în continuare o promisiune, dar şi bani prinşi în buget pentru realizarea unui nou padoc.
Numai că Marius Stan se mai face vinovat şi de amânarea pe cât posibil a aplicării legii care permite eutanasierea câinilor. La începutul anului 2014, municipalitatea ar fi putut începe să aplice Legea 258/2013, dar Consiliul Local a aprobat modalitatea de aplicare a actului cu pricina abia în martie, primarul omiţând atunci să numească şi un împuternicit care să decidă moartea şi viaţa fiecărui câine, împuternicit fără de care nu se poate trece la fapte. La scurt timp, Curtea de Apel Bucureşti a suspendat normele de aplicare a legii care permite eutanasierea maidanezilor, pe 20 iunie 2014, ca urmare a cererii organizaţiei Vier Pfoten. Până la finele anului trecut, nimeni nu a mai făcut nimic, pentru că, fără norme, nu putea fi aplicată legea. De la sfârşitul lunii noiembrie 2015, eutanasierea a devenit din nou legală, numai că Primăria Galaţi tot nu poate trece la aplicarea ei, pentru că, în continuare, nu există un împuternicit al primarului.
Pe de o parte, îl înţeleg pe Marius Stan, nu vrea să îşi asume uciderea câinilor, dar nici nu spune clar acest lucru, ci doar îl amână. Nu vrea să se pună rău nici cu iubitorii de animale, dar nici cu oamenii care pur şi simplu vor ca maidanezii să dispară de pe străzi. Bun, sunt de acord cu el, nu vreau uciderea câinilor, dar să vină cu o soluţie, să o implementeze, însă primarul nu face nimic!
Pe de altă parte, nici directorul Ecosal, Ionuţ Pucheanu, candidat şi el la postul de primar, nu pare mai hotărât să strângă câinii de pe străzi, nici campanii de adopţii nu am văzut să organizeze. Fiindcă o chichiţă legislativă îi împiedica să sterilizeze câinii şi să îi elibereze, nu s-au mai făcut nici măcar campanii de sterilizare, singurele soluţii în măsură să reducă, în timp, numărul de câini, fără să se recurgă la măsuri extreme.
Să nu se înţeleagă că pledez pentru eutanasierea câinilor, nu e cazul. Dar pledez, ca mulţi alţii, pentru strângerea lor de pe domeniul public. A strânge 1.000 de câini într-un an şi a da spre adopţie 500 dintre ei nu înseamnă rezolvarea problemei, mai ales că ăia de pe străzi se înmulţesc în continuare.
