Alegătorii nu sunt proşti

Evaluaţi acest articol
(17 voturi)

Calendarul arată foarte clar că suntem abia în luna martie. Am senzaţia însă că toţi candidaţii din oraşul nostru care îşi doresc să ocupe fotoliul de primar au uitat să citească. Şi asta pentru că au confundat luna martie cu luna mai, atunci când, teoretic şi legal, începe campania electorală. Dar ce importanţă mai are faptul că până atunci mai e şi luna aprilie la mijloc, dacă oamenii au atât de multe lucruri de spus?

Deşi exemple sunt multe şi aş putea să le trec în dreptul fiecărui candidat în parte, mă abţin, recunosc că destul de greu, să dau nume. Nu vreau să îi ajut şi eu în treaba asta ilegală, pe care ei cred că nimeni nu o observă. Ei bine, dragi candidaţi, noi, alegătorii, vedem tot ce se întâmplă în jurul nostru, chiar dacă, de multe ori, ne facem că nu observăm anumite chestiuni.

Aş dori să încep cu minunatele afişe care au răsărit, ca ciupercile după ploaie, pe clădirile din oraş. Unii s-au lăudat că figura lor nu va fi postată pe niciun afiş. Parcă am auzit promisiunea asta şi în urmă cu patru ani. Nici atunci n-au ţinut cont de ea, aşa că nici acum nu mă aştept la minuni.

Dacă unii au preferat doar afişele, atârnate prin oraş sub diferite pretexte, alţii au plusat şi şi-au făcut şi corturi. Şi pentru instalarea acestora s-au găsit pretexte, dar ce mai contează?

Alţii au preferat să nu se afişeze încă pe la colţul blocurilor şi au mers pe varianta cu scrisori. Zis şi făcut. S-au apucat oamenii de scris, că doar au cu ce se lăuda, şi au pus în plicuri o coală A4 plină cu realizări şi promisiuni.

Sunt şi candidaţi care au evitat, cu graţie, aceste moduri de a ieşi în faţa alegătorilor. Să nu credeţi însă că aceştia sunt mai prejos şi nu şi-au găsit, şi ei, modalităţi de propagandă înainte de campanie.

Cum exemplele proaste de la Bucureşti se învaţă repede, candidaţii cu pricina au împrumutat termenul de „program de guvernare” şi l-au modificat un pic, pe ici, pe colo, în părţile esenţiale. Şi, uite-aşa, au ajuns oamenii să citească, pe site-urile de socializare, un alt model furat de la Bucureşti, despre ce îşi propune candidatul „X” sau candidatul „Y” dacă va ajunge primar.

Nu am discutăm aici despre ce se promite, că ne-am săturat de promisiuni pe care candidaţii declaraţi câştigători le uită în secunda imediat următoare validării alegerilor, ci despre modul şi momentul în care se promite, furându-se astfel startul campaniei electorale.

Iar pentru a explica acest lucru, fiecare candidat şi-a găsit un pretext. Mulţi folosesc aceeaşi scuză şi îi acuză pe contracandidaţi de faptul că fie îşi fac campanie ilegal, fie că nu este moral să îşi facă propagandă în timpul serviciului.

Dragi candidaţi, indiferent de ce culoare are carnetul dumneavoastră de membru, să ştiţi că noi, alegătorii, cei care vom pune ştampila în dreptul viitorului primar, nu suntem atât de proşti pe cât ne credeţi. Nu trebuie să ne arătaţi dumneavoastră ce face „X” sau „Y”, pentru că vedem şi singuri. Ceea ce nu vedem, însă, este un candidat care să nu găsească un pretext pentru încălcarea legii şi care să nu ne arate paiul din ochii oponentului, deşi se face că nu observă bârna din propriii ochi.        

Citit 1518 ori Ultima modificare Vineri, 18 Martie 2016 15:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.