Votaţi cu cine ne trebuie!

Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Ştim să votăm? Sigur că ştim, ce prostie mai e şi asta! Ascultăm fiecare canditat de la partidele mai mari (că aia mici, independenţii, oricum n-au putere să facă ce zic, nu?) şi vedem ce au de zis. Apoi îi mai ascultăm o dată şi încă o dată, şi când îi vedem prin cartier, ieşiţi în campanie, şi ne băgăm în faţă, printre pensionari, să le şi spunem noi „vreo două, aşa, de la obraz”. Iar în funcţie de cum ne răspund candidaţii cu pricina, începem să ne uităm mai mult în gura unuia dintre ei. Ei, uite, parcă ăsta ar fi! Băiat deştept. Vrea să facă. Vorbeşte frumos. Şi după ce ne-am foit şi ne-am învârtit vreo două zile, îl votăm! Sau, dacă nu ne-a convenit niciun candidat, îi dăm votul unui văr de-al paişpelea, doar pentru că pe măică-sa o mai vedeam pe la noi pe acasă, când eram mici, şi era aşa, cum se zice în popor, femeie de treabă. Ne aducea dropsuri. Sau pur şi simplu punem ştampila pe numele celui mai penibil candidat din campanie, în mod evident uşor deraiat psihic, ca să ne asigurăm că nu contribuim la alegerea celui care o să iasă primar. Şi, în felul ăsta, o să putem să-i scoatem viitorului edil ochii, patru ani din iunie încolo, spunându-i „Bre, io am votat, dar nu cu tine. Acu’, cine te-a ales, să te ia acasă, că mata nu eşti gospodar cum spuneai!”. Şi uite aşa fructificăm noi dreptul de a vota, ăla pentru care au murit oameni, de-a lungul timpului.

Ne-am obişnuit să votăm cu toată inima, cu speranţele, cu angoasele sau cu nostalgiile noastre. Cu orice, numai cu mintea limpede nu. Dăm voturi mai mult pentru găleţi, brichete şi promisiuni bombastice. Iar rezultatele se văd. Nu vorbim doar despre faptul că, alegând mai puţin inspirat, ani de-a rândul, am rămas de căruţă, cu drumuri proaste, parcuri puţine şi cam urâţele şi aşa mai departe. Dincolo de toate relele care ţin de administraţie, ne-am obişnuit să trăim cu impresia că cineva ne-a furat viitorul şi că ziua de mâine nu depinde de noi decât într-o foarte mică proporţie. Sau poate chiar deloc. Simţim că avem mâinile legate şi că ce spunem noi nu interesează pe nimeni. Or, pasivitatea asta de oameni învinşi de destin şi de sistem n-o să ne ducă nicăieri.

Ca să scăpăm o dată pentru totdeauna de nesiguranţa asta, să facem o listă cu toţi candidaţii sau potenţialii candidaţi vehiculaţi pentru locale. Şi, în puţin timp liber pe care-l avem, să aflăm cine sunt oamenii ăştia. Dacă ne luăm doar după ce ne spun ei, o să aflăm că-s toţi neprihăniţi şi bine intenţionaţi. Dar ia să aflăm noi, de unii singuri. Colecţii de ziare, din 1990 încoace, se găsesc, la biblioteca "V.A. Urechia" şi pe internet. Să nu citim un singur titlu de ziar, ci cât mai multe, ca să ne asigurăm că nu cădeam în nicio plasă! Să aflăm în câte dosare penale sunt cercetaţi candidaţii şi pentru ce. De ce au fost acuzaţi, de-a lungul vremii şi cum s-au rezolvat cazurile? Cine le sunt părinţii care i-au promovat în politică sau pe spatele cui s-au căţărat ca să ajungă în postura de candidaţi? Ce spun că vor şi ce capacitate efectivă au de a o realiza… Şi, cât depinde de ei să facă ceea ce ne promit? Sigur că şi după ce vom avea toate aceste date, s-ar putea să votăm tot pe alături. Dar măcar vom fi încercat să facem ceea ce e corect. Vom fi judecat cu mintea noastră, pentru viitorul nostru şi al celor mai tineri decât noi. Si vom dormi mai liniştiţi, ştiind că am votat cu cine ne trebuia. Atât cât am ştiut noi.

Citit 1344 ori Ultima modificare Luni, 25 Aprilie 2016 17:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.